ICCJ. Decizia nr. 6895/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Maramureș la 26 martie 2002, M.V. domiciliat în Orașul Baia Mare a chemat în judecată civilă pentru pretenții Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, cerând să fie obligat să-i plătească suma de 170.017.076 lei daune materiale, suma de 45 miliarde lei daune morale și cheltuieli de judecată.
Reclamantul a susținut în esență că a suferit pagubele echivalente cu sumele pretinse, ca urmare a inculpării, cercetării, arestării și judecării sale pe nedrept, în cauza penală nr. 8885/2002 a Tribunalului Cluj pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și complicitate la luarea de mită, pentru care deși inițial a fost condamnat, s-a dispus achitarea, în baza art.10 lit. a) și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. precum și punerea sa în libertate prin decizia penală nr. 298A din 2 octombrie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția penală.
Prin cererea de chemare în judecată cu precizările ulterioare, reclamantul a arătat că prin urmărirea și arestarea pe nedrept, a fost lipsit de drepturile bănești pe care le realiza în calitate de director al Exploatării Miniere Cavnic, a efectuat cheltuieli de judecată în valoare de 74 milioane lei și i-au fost grav lezate sănătatea fizică și morală, onoarea, reputația profesională și socială.
Prin sentința civilă nr. 679 din 12 noiembrie 2002, Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârât să plătească reclamantului despăgubiri în valoare de 629.010.442 lei, din care suma de 74.000.000 lei cheltuieli judiciare efectuate în procesul penal, suma de 125.015.442 lei venituri salariale de care a fost lipsit pe durata urmăririi între 4 mai 2000-1 februarie 2002 și suma de 430.000.000 lei daune morale.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a stabilit în baza probelor administrate în cauză, temeinicia pretențiilor materiale și parțial a celor echivalente cu daunele morale cerute de reclamant, cât și existența răspunderii civile a pârâtului în conformitate cu dispozițiile art. 504 alin. (2) C. proc. civ., art. 998-999 și art. 1084-1086 C. civ.
împotriva hotărârii instanței de fond au făcut apel reclamantul, M.V., Ministerul Finanțelor Publice cât și Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.
Curtea de Apel Cluj, secția civilă, a confirmat însă sentința primei instanțe, respingând ca nefondate apelurile declarate de părți, prin decizia civilă nr. 20 din 23 februarie 2003.
Instanța de apel a reținut la rândul său în raport de motivele de apel formulate, toate vizând cuantumul daunelor morale acordate, că în raport de dovezile cauzei stabilirea despăgubirii lor la suma de 430.000.000 lei este justificată, reprezentând o corectă evaluare a suferințelor încercate de reclamant prin lipsirea de libertate și condamnarea pe nedrept.
împotriva deciziei menționate au declarat recurs în termenul și cu respectarea cerințelor legale procedurale, reclamantul M.V. și pârâta D.G.F.P. Maramureș în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant legal al Statului Român.
Recurentul reclamant a susținut în esență că hotărârile pronunțate sunt lipsite de temei legal și date cu aplicarea greșită a legii în partea referitoare la daunele morale, evaluate nejustificat și contrar dovezilor cauzei sub cuantumul cuvenit, așa încât nu reprezintă o justă despăgubire din punct de vedere legal.
La rândul său recurentul pârât a criticat hotărârea atacată prin prisma netemeiniciei tot cu privire la daunele morale, socotind însă că despăgubirile acordate ar fi nejustificat de mari față de prejudiciul moral real suferit de reclamant.
Recursul este fondat.
Stabilirea întinderii daunelor morale în cazul răspunderii statului pentru erori judiciare, este netăgăduit condiționată de respectarea principiului acordării unei juste despăgubiri.
In aprecierea prejudiciului moral suferit de victima unei erori judiciare, instanța este obligată să țină seama dincolo de criteriile obiective de măsurare a suferinței, de multiple alte criterii subiective raportate strict la persoana și personalitatea victimei, de măsura în care și cu ce consecințe i-au fost acesteia lezate, demnitatea personală și cea publică, onoarea, reputația profesională și socială.
Evaluarea trebuie raportată la rolul și locul ocupat de victimă, în profesie și în societate, la consecințele erorii judiciare asupra familiei, a perspectivelor profesionale și sociale, la gravitatea și natura faptelor de care a fost învinuită pe nedrept, la modul în care au fost percepute public acuzațiile.
Ori în cauză stabilirea și limitarea daunelor morale la 10.000.000 lei pe fiecare zi dintre cele 43 de zile de arest preventiv, contravine vădit tuturor criteriilor menționate, nesocotindu-se fără temei legal toate consecințele produse de acuzarea și arestarea pe nedrept a reclamantului ca și cum toate efectele erorii judiciare ar fi încetat instantaneu odată cu punerea acestuia în libertate.
Așa fiind recursul declarat de reclamant a fost admis, cu consecința casării hotărârilor atacate în partea referitoare la cuantumul daunelor morale și a obligării pârâtului la plata cu acest titlu a sumei de 1 miliard lei.
Pentru a reține ca justificată despăgubirea în aceste limite, instanța de recurs a mai avut în vedere în contextul probelor administrate în cauză, pe lângă cele reținute de instanța de apel urmările suferite de reclamant asupra sănătății psihice, pierderea poziției profesionale și sociale, oprobiul public la care a fost expus el și familia sa prin mijloacele locale mas media.
în temeiul acelorași considerente recursul pârâtului a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6893/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6840/2004. Civil → |
|---|
