ICCJ. Decizia nr. 6934/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6934
Dosar nr. 7537/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 9765 din 17 decembrie 2003, Judecătoria Ploieşti a admis acţiunea precizată formulată de reclamanţii P.D.C. şi P.L. împotriva pârâtei Asociaţia de proprietari a blocurilor A2, A5, A6, B1, B3, din Ploieşti, obligând pârâta să stabilească valoarea consumurilor de energie termică, începând cu luna octombrie 2002 potrivit formulei de calcul rezultată din raportul de expertiză.
val. totală a facturii de energie termică pentru întregul bloc x 7,2x2
168.
A respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâta – reclamantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanţii deţin în proprietate două apartamente în blocul A6, Ploieşti. Cu acordul pârâtei, la data de 15 iunie 2002, reclamanţii s-au debranşat de la sistemul centralizat de încălzire şi furnizare a apei calde, montându-şi centrală proprie.
Faţă de această împrejurare, valoarea consumului de energie trebuie calculată în funcţie de formula stabilită de expert în raportul de expertiză efectuat în cauză.
Apărarea pârâtei în sensul că procentul de 26%, impus reclamanţilor, a fost stabilit de Adunarea Generală a Proprietarilor nu a fost avută în vedere, deoarece nu a respectat dispoziţiile art. 75, art. 79 şi art. 85 din HG 1275/2000.
Apelul declarat de Asociaţia de proprietari a fost respins prin Decizia civilă nr. 1068 din 7 aprilie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Instanţa de apel a constatat că formula de calcul propusă corespunde şi noului act normativ în vigoare, respectiv HG nr. 400/2003 care nu a adus nici o modificare textului art. 79 din HG nr. 1275/2000.
S-a mai arătat că în expunerea orală au mai fost invocate şi alte motive dar care, în raport de dispoziţiile art. 292 alin. (1) C. proc. civ., nu pot fi analizate, nefiind făcute în termenul prevăzut de lege.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâta Asociaţia de proprietari Bloc A6.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., pârâta apreciază că Decizia este nelegală deoarece instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 292 alin. (1) din acelaşi cod, nu s-a pronunţat cu privire la două dovezi administrate şi nu a observat că între cele două HG există diferenţă de reglementare.
Recursul este nefondat.
În ceea ce priveşte critica referitoare la greşita aplicare a art. 292 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, prin cererea de apel, pârâta a criticat sentinţa doar cu privire la faptul că s-ar fi avut în vedere un act normativ abrogat.
În apărările formulate oral s-a arătat că trebuia avut în vedere procentul de 10% pentru fiecare apartament, deoarece spaţiile deţinute de reclamanţi primesc o parte din căldură de la ţevile ce traversează pereţii.
Este adevărat că ambele critici se referă la refacerea calculului cheltuielilor dar mijloacele de apărare sunt diferite.
Prin urmare, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 292 alin. (1) C. proc. civ. atunci când a constatat că nici la instanţa de fond şi nici în cerea de apel, pârâta nu a invocat un asemenea mijloc de apărare.
Mai susţine pârâta, că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra a două dovezi administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi anume, Hotărârea nr. 61/2002 a Primăriei Municipiului Ploieşti şi adresa emisă de SC D. SRL la 7 august 2002.
Nici această critică nu este întemeiată.
Prin sentinţa pronunţată, Judecătoria Ploieşti a făcut o amplă analiză a documentelor menţionate, stabilind chiar că hotărârea Primăriei este în dezacord cu dispoziţiile legale în materie.
În condiţiile în care în cererea de apel pârâta nu a combătut această susţinere a instanţei , prin Decizia sa, curtea de apel, analizând hotărârea atacată în raport de motivele invocate şi de mijloacele de apărare de la instanţa de fond , nu a insistat asupra unui aspect ce nu a făcut obiect de critică.
Sub un ultim aspect, pârâta arată că Decizia este nelegală deoarece a apreciat ca o omisiune ce nu prejudiciază părţile faptul că instanţa de fond a soluţionat cauza prin raportare la HG 400/2003, abrogată la data soluţionării cauzei. În realitate cele două acte normative cuprind modalităţi diferite de calcul.
Înalta Curte constată că instanţa de apel a respins ca nefondată critica apelantei în sensul că expertul nu a avut în vedere dispoziţiile noi adoptate prin HG 400/2003, din acest punct de vedere apreciind că a fost doar o omisiune a instanţei că a făcut trimitere şi la acest act normativ. Curtea de apel a mai reţinut că expertul, răspunzând obiecţiunilor formulate de pârâtă, a depus o completare la raportul de expertiză în care arată că obligaţiile deţinătorilor de centrale proprii sunt reglementate de art. 53 din HG 400/2003, în sensul că ei vor trebui să plătească doar consumurile proprii de gaz metan şi apă şi cotele comune de întreţinere.
Prin urmare, şi această critică este neîntemeiată.
Faţă de cele mai sus expuse, recursul pârâtei se va privi ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Asociaţia de Proprietari Bloc A6 împotriva deciziei civile nr. 1068 din 7 aprilie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6944/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6832/2004. Civil. Conflict de munca. Recurs... → |
|---|
