ICCJ. Decizia nr. 6944/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6944
Dosar nr. 8831/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC O. SRL Timişoara a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Timişoara pentru a se constata că între părţi a intervenit o convenţie de vânzare - cumpărare privind imobilul înscris în C.F. 32013 Timişoara.
Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 615 din 13 octombrie 2000 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel Timişoara care, prin Decizia nr. 8 din 24 ianuarie 2001, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiş, ca instanţă de fond.
Recursul declarat de pârât a fost respins ca tardiv prin Decizia nr. 3018/2002 a Curţii Supreme de Justiţie.
Prin sentinţa civilă nr. 1022 din 14 octombrie 2003, Tribunalul Timiş a respins ca rămasă fără obiect acţiunea reclamantei, reţinând că cele două părţi au încheiat contractul de vânzare - cumpărare la data de 18 iulie 2003.
Pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 31.000.000 lei.
Instanţa de fond a reţinut că, pe parcursul procedurilor judiciare, pârâtul s-a opus la admiterea acţiunii, generând astfel cheltuieli de judecată. A mai constatat că negocierea care s-a finalizat prin încheierea contractului de vânzare cumpărare a avut loc după ce se achitaseră onorariile pentru avocat şi expertiză.
Apelul declarat de pârât, prin care critica obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, a fost respins prin Decizia civilă nr. 231 din 15 decembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Aceasta a constatat că pârâtul s-a aflat în culpă procesuală, deoarece acţiunea a fost introdusă la 8 iunie 2000 iar contractul s-a încheiat la 18 iulie 2003. Prin hotărârea nr. 140 din 1 iunie 1999, Consiliul Local Timişoara a aprobat vânzarea spaţiilor comerciale către chiriaşi, or reclamanta deţinea spaţiul comercial ]n baza unui contract de închiriere. În anexa la HCL nr. 140/1999 este indicat ca spaţiu propus pentru vânzare şi imobilul situat în Piaţa V.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., acesta a arătat că prin Decizia atacată, curtea de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., obligându-l la plata cheltuielilor de judecată în condiţiile în care cererea a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Se mai arată că la data introducerii acţiunii era în vigoare HG nr. 505/1998 care a fost abrogată prin Legea nr. 550/2000 în baza căreia s-a încheiat în final contractul.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Efectele art. 274 din cod, întemeiate pe ideea de culpă procesuală, nu se aplică doar în ipoteza în care una dintre părţi, pierzând procesul, a fost obligată către partea adversă. Textul în discuţie are aplicabilitate şi în situaţia în care acţiunea reclamantului a fost respinsă datorită faptului că, pe parcursul procesului, pârâtul şi-a îndeplinit obligaţiile ce formau obiectul litigiului.
În cauză, reclamanta a făcut ofertă de cumpărare în condiţiile HG nr. 505 /1998 care prevedea că spaţiile comerciale aflate în administrarea consiliilor locale, construite din fondurile statului, se vând comercianţilor care le folosesc în baza unui contract de închiriere. Conform Normelor metodologice date în aplicarea actului normativ invocat, iniţiativa cumpărării aparţine comerciantului, vânzătorul având obligaţia ca în termen de 30 de zile de la primirea cererii să comunice solicitantului Decizia sa.
Aşadar, în mod corect a reţinut curtea de apel că pârâtul s-a aflat în culpă procesuală, atâta timp cât, îndeplinite fiind condiţiile prevăzute de HG nr. 505/1998, a refuzat negocierea directă în vederea încheierii contractului de vânzare - cumpărare.
Împrejurarea că hotărârea de guvern a fost abrogată ulterior nu prezintă relevanţă pentru aprecierea culpei procesuale într-un litigiu izvorât dintr-un act normativ care şi-a produs consecinţele.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtului se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Timişoara, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 231 din 15 decembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6939/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6934/2004. Civil → |
|---|
