ICCJ. Decizia nr. 6936/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1247 din 9 decembrie 2003, Tribunalul Cluj a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamantul M.V. în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca și Consiliul local al municipiului Cluj Napoca, având ca obiect anularea Dispoziției nr. 2196 din 16 iunie 2003 a Primarului municipiului Cluj-Napoca, constatarea preluării abuzive, fără titlu, a imobilului situat în Cluj-Napoca, și obligarea primarului la modificarea dispoziției, în sensul acordării despăgubirilor bănești pentru diferența de teren și construcția demolată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul în litigiu nu formează obiectul Legii nr. 10/2001, nefiind preluat în mod abuziv de către Statul Român.
împotriva sentinței reclamantul a declarat apel nemotivat, iar prin decizia nr. 701/A din 22 martie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că reclamantul și soția acestuia au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2005 din 27 martie 1973, dreptul de proprietate asupra cotei de 800/1159 parte teren și asupra construcției situată în Cluj Napoca.
în vederea realizării arterei de legătură Mănăștur-Observator, a fost necesar ca o parte din terenul situat în Cluj Napoca, să fie trecută în proprietatea statului, în acest scop fiind vizat și terenul reclamantului, în suprafață de 1159 mp.
Instanța a mai reținut că în schimbul acestui teren, reclamantului și soției sale li s-a atribuit prin Decizia nr. 254 din 25 iunie 1979 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular Județean Cluj, suprafața de 500 mp teren situată în Cluj Napoca, în baza contractului de schimb încheiat la 4 mai 1979 și că reclamantul și soția acestuia au semnat personal actul de schimb, intabulându-și dreptul de proprietate în cartea funciară.
în ceea ce privește construcția edificată pe teren, instanța a reținut că aceasta a fost demolată de proprietari, la cererea acestora, invocând în sprijinul acestor concluzii adresa nr. 8108 din 8 mai 1979 și Decizia nr. 313/1978 ale fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular Județean Cluj.
Curtea de apel a considerat că terenul în litigiu nu a fost preluat în mod abuziv de către stat, în condițiile în care acesta a dobândit dreptul de proprietate în baza unui contract de schimb valabil încheiat cu reclamantul și soția acestuia, apreciind irelevant că terenul primit în schimb de către aceștia are o suprafață mai mică decât terenul preluat de stat cu titlu de schimb, câtă vreme terenul oferit reclamantului are un amplasament mult mai bun decât terenul predat în schimb Statului Român, invederându-se că nu întotdeauna contractul de schimb presupune o echivalență valorică a contraprestațiilor.
Referitor la construcție, instanța a conchis că nici aceasta nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001, având în vedere că demolarea imobilului a avut la bază acordul proprietarilor, precum și faptul că aceștia au primit în schimb, cu contract de închiriere, o altă locuință, situată în zona centrală a orașului, pe care ulterior au și cumpărat-o.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Susține reclamantul că în mod greșit instanța de apel a apreciat că acel contract de schimb constituie titlu valabil de preluare a imobilului de către stat, în condițiile în care disproporția dintre contraprestații denotă că a avut loc o expropriere mascată.
Se mai arată că în mod greșit instanța a reținut că demolarea construcției s-a realizat la cererea reclamantului, chiar de către acesta, câtă vreme nu a existat o astfel de cerere, construcția fiind demolată în absența sa.
Reclamantul consideră greșită reținerea de către instanță, că disproporția dintre suprafața de teren primită de el și cea preluată de stat, la care se adaugă construcția (500 mp față de 1159 mp și construcția) se compensează prin amplasamentul superior al terenului oferit de stat, apreciind că numai o expertiză, probă nelegal respinsă de instanță, ar fi lămurit raportul valoric între cele două suprafețe de teren dar și valoarea construcției demolate.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea recursului, cu motivarea că la preluarea de către stat a terenului în cotă de 800/1159 mp, au fost acordate reclamantului despăgubirile aferente. Cât privește construcția, se susține că nici aceasta nu face obiectul Legii nr. 10/2001, deoarece demolarea s-a realizat cu acordul scris al proprietarilor.
Recursul este fondat.
Soluția respingerii apelului și păstrării sentinței apelate a fost dată fără ca instanța de apel să stabilească împrejurările de fapt la care să poată fi aplicate dispozițiile Legii nr. 10/2001, invocate de reclamant.
Prin actul de schimb încheiat la data de 4 mai 1979 cu respectarea dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 58/1974, reclamantul și soția acestuia au primit un teren în suprafață de 500 mp, iar fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al municipiului Cluj Napoca a preluat în schimb o cotă de 800/1159 parte din terenul înscris în C.F., cu nr. top 12045.
Cum în cuprinsul notificării și al acțiunii reclamantul a susținut că Statul Român i-a preluat suprafața de 1159 mp teren proprietatea sa, solicitând despăgubiri pentru diferența de teren, instanța era datoare să stabilească în ce condiții a intrat în proprietatea statului această suprafață de teren, câtă vreme obiectul contractului de schimb îl constituia cota de 800/1159 parte din terenul înscris în C.F.
în ceea ce privește construcția, ce nu a format obiectul contractului de schimb, pentru care reclamantul a solicitat de asemenea despăgubiri bănești, instanța s-a limitat în a constata că locuința nu face obiectul Legii nr. 10/2001, cu motivarea că a fost demolată cu acordul proprietarilor.
Or, la dosar nu există nici un fel de înscris care să ateste că reclamantul și soția acestuia ar fi solicitat demolarea propriei locuințe, consemnările cuprinse în acest sens în decizia nr. 133/1978 a Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular Județean Cluj nefiind însoțite de cererea proprietarilor.
Cum potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, văzând că împrejurările cauzei nu au fost deplin stabilite pentru a permite Curții să se pronunțe, conform art. 312 și art. 314 C. proc. civ., recursul a fost admis, a fost casată hotărârea recurată și s-a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.
Cu prilejul rejudecării, instanța va pune în vedere pârâților, care au susținut că demolarea construcției s-a făcut la cererea proprietarilor, să depună cererea prin care reclamantul și soția sa au solicitat demolarea construcției, pentru a putea stabili în ce condiții și de către cine a fost demolată construcția, deoarece existența dreptului reclamantului la măsuri reparatorii poate fi stabilită numai în raport cu aceste împrejurări.
Instanța de trimitere va avea în vedere toate apărările formulate de părți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4700/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6908/2004. Civil → |
|---|
