ICCJ. Decizia nr. 7154/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7154
Dosar nr. 8769/200.
Şedinţa publică din 16 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea depusă la Biroul executorului judecătoresc V.P. din Arad, transmisă Primăriei municipiului Arad, unde a fost înregistrată sub nr. 28100/2001, N.E. prin mandatarul B.C.E. a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Arad, intabulat în C.F. nr. 18616.
Ulterior, prin precizarea înregistrată la Primăria municipiului Arad sub nr. 11107 din 14 iunie 2002, N.E. a solicitat despăgubiri în valoare de 100.000 dolari SUA pentru cota de ½ din imobilul obiect al cererii iniţiale.
La 20 august 2002, Primăria municipiului Arad a înaintat Prefecturii judeţului Arad notificarea lui N.E., arătând că acesta solicită despăgubiri băneşti pentru imobilul vândut în baza Legii nr. 112/1995.
Prin cererea înregistrată la 10 martie 2003 la Tribunalul Arad reclamantul N.E. a chemat în judecată ca pârâte Primăria municipiului Arad şi Prefectura judeţului Arad solicitând a fi obligate să emită decizie motivată asupra cererii de instituire în natură obiect al notificării, sub sancţiunea daunelor cominatorii de 300.000 lei/zi.
Motivând acţiunea reclamantul susţine că în anul 1989 şi în temeiul Decretului nr. 223/1974 fostul Consiliu Popular al judeţului Arad a preluat ½ din imobilul teren şi casă proprietatea sa, iar în temeiul Legii nr. 10/2001 a cerut restituirea acestor bunuri în natură prin notificare, ulterior precizând estimarea despăgubirilor băneşti pe care le pretinde în cazul în care nu se aprobă restituirea în natură, însă primăria nu a respectat termenul de 60 de zile în care era obligată să se pronunţe asupra cererii sale de restituire în natură sau să-i facă o ofertă de restituire prin echivalent bănesc, alegând să înainteze notificarea către prefectură.
Prin sentinţa civilă nr. 170 din 8 aprilie 2003, Tribunalul Arad, secţia civilă, a respins acţiunea, iar apelul declarat de reclamant a fost respins prin Decizia civilă nr. 113 din 3 septembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Amândouă instanţele au statuat că, prin precizarea ulterioară a cererii obiect al notificării iniţiale, reclamantul a optat pentru acordarea de despăgubiri în echivalentul imobilului preluat de stat, situaţie în care primăria s-a conformat dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 trimiţând notificarea la prefectură, astfel că primăria nu mai avea obligaţia de a se pronunţa prin dispoziţie sau decizie motivată, iar în raport cu prefectura acţiunea este prematură, potrivit prevederilor art. 37 din Legea nr. 10/2001, această pârâtă are obligaţia de a convoca de reclamant în vederea clarificării situaţiei şi pentru a determina valoarea imobilului pentru care se solicită despăgubiri.
Prin recursul declarat în termen, reclamantul N.E. solicită casarea hotărârilor şi, pe fond, admiterea acţiunii prin obligarea pârâtelor să se pronunţe prin decizie motivată asupra cererii sale de restituire în natură sub sancţiunea daunelor cominatorii.
Dezvoltând recursul, reclamantul arată că instanţele au apreciat contrar dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 statuând că Primăria Arad nu avea obligaţia de a se pronunţa motivat asupra cererii obiect al notificării de restituire în natură, întrucât, dacă aceasta nu era posibilă, avea obligaţia de a-i face ofertă de despăgubiri, cenzurabilă judecătoreşte, iar numai după epuizarea procedurii descrise, primăria era îndreptăţită, potrivit art. 36 alin. (2) din lege, să sesizeze prefectura.
Recursul este întemeiat pentru cele ce succed.
Din analiza cererilor succesive adresate de reclamant Primăriei municipiului Arad rezultă că a solicitat restituirea imobilului în natură, precizând valoarea imobilului pentru ipoteza că restituirea în natură nu ar fi aprobată sau posibilă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, iar în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (3) din lege, în cazul în care persoana îndreptăţită a solicitat restituirea în natură, dar aceasta nu a fost aprobată sau nu este posibilă potrivit legii, unitatea deţinătoare sau, după caz, primăria va transmite Decizia sau dispoziţia privind oferta de acordare a despăgubirilor băneşti, prefecturii în raza căreia acestea îşi au sediul, în termen de 60 de zile de la primirea notificării.
Aşadar, în concret, în raport cu conţinutul cererii obiect al notificării şi cu dispoziţiile legale analizate, Primăria municipiului Arad avea obligaţia imperativă de a se pronunţa prin decizie sau dispoziţie motivată, eventuala nemulţumire a reclamantului în privinţa modului de soluţionare a cererii sale putând constitui temei de contestaţie potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Or, primăria în cauză nu s-a conformat dispoziţiilor legale aplicabile, calificând greşit cererea ca o solicitare doar de despăgubiri băneşti, a cărei soluţionare este de competenţa prefecturii, căreia reclamantul ar fi trebuit să se adreseze potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din lege.
Greşeala primăriei a fost preluată şi de instanţele judecătoreşti investite de reclamant cu cererea de obligare a acestei pârâte la emiterea deciziei sau dispoziţiei motivate, soluţiile date cauzei în primă instanţă şi în apel fiind astfel esenţial nelegale, fiind casabile pentru cazul de recurs prevăzut prin art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Numai cererea similară în contra prefecturii este neîntemeiată, această instituţie neavând nici o obligaţie faţă de conţinutul notificării, o eventuală obligaţie putând apare doar ulterior, în cazul în care cererea principală a reclamantului ar primi soluţia prevăzută prin art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Pentru cele ce preced şi în temeiul art. 312 alin. (1) şi art. 314 C. proc. civ., recursul de faţă va fi admis, hotărârile date în cauză vor fi casate şi, în fond, acţiunea reclamantului va fi admisă în parte în sensul că Primăria municipiului Arad va fi obligată să emită decizie sau dispoziţie motivată cu privire la notificarea reclamantului, urmând a fi respinsă faţă de pârâta Prefectura judeţului Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul N.E. împotriva deciziei civile nr. 113 din 3 septembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr. 170 din 8 aprilie 2003 a Tribunalului Arad, secţia civilă.
Admite în parte acţiunea reclamantului N.E., în sensul că obligă pe pârâta Primăria Municipiului Arad să emită o decizie sau dispoziţie motivată, cu privire la notificarea reclamantului.
Respinge acţiunea faţă de pârâta Prefectura Judeţului Arad.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7171/2004. Civil. Constatare nulitate absoluta... | ICCJ. Decizia nr. 7102/2004. Civil. Contestatie în anulare.... → |
|---|
