ICCJ. Decizia nr. 714/2004. Civil. Rezolutiune contract vânzare cumparare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 714
Dosar nr. 11011/2004
Şedinţa publică din 2 februarie 2005
Asupra recursului de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6137 din 20 iunie 2003 la Judecătoria Piteşti, reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâţii D.T., D.G. şi C.I. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2534 din 15 mai 1997 intervenit între pârâţi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul, în esenţă arată că bunul ce a făcut obiectul vânzării era un bun succesoral, că procedura succesorală era în curs de finalizare şi, în calitatea sa de moştenitor nu şi-a dat acordul spre a fi vândut.
Pârâţii au cerut respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 4598 din 24 noiembrie 2003 Judecătoria Piteşti a respins acţiunea.
În motivarea hotărârii, în esenţă s-a reţinut că, în cazul vânzării de către comoştenitori a unui bun succesoral, dreptul dobândit de cumpărător este supus unei condiţii rezolutorii, anume ca bunul să cadă, urmare a sistării stării de indiviziune, în lotul coindivizarului vânzător, condiţie a cărei îndeplinire validează retroactiv dreptul cumpărătorului.
Cum în cauză, bunul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărei rezoluţiune se cere a fost atribuit la partaj în lotul vânzătorului C.I., judecătoria a reţinut că se impune respingerea cererii deduse judecăţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, susţinând, în esenţă, că atâta timp cât nu şi-a dat, în calitatea sa de comoştenitor, acordul la vânzarea bunului succesoral, se impunea admiterea cererii de chemare în judecată şi desfiinţarea vânzării.
Prin Decizia civilă nr. 494/A din 15 martie 2004, Curtea de Apel Piteşti a respins apelul declarat de reclamant ca nefondat, pentru aceleaşi considerente de fapt şi de drept reţinute şi de judecătorie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul fără a indica vreun motiv de casare a deciziei recurate.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul reiterează motivele de apel, în sensul că vânzarea bunului succesoral de către tatăl său, C.I., mai înainte de a se fi finalizat procesul de partaj succesoral şi fără consimţământul său nu este legală, motiv pentru care se impunea admiterea acţiunii în rezoluţiune dedusă judecăţii.
Analizând criticile formulate de recurent, care se încadrează în motivul de casare prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În drept, consecinţa principală a efectului declarativ al partajului constă în aceea că actele de înstrăinare consimţite de un comoştenitor cu privire la un bun indiviz vor fi valabile dacă la împărţeală, bunul este atribuit în lotul comoştenitorului înstrăinător.
Ca atare, înstrăinarea, în timpul indiviziunii, de către un copărtaş, a unui bun indiviz nu este sancţionată cu nulitatea ori rezoluţiunea, ci doar supusă unei condiţii rezolutorii în cazul în care bunul vândut cade în lotul altui copărtaş decât înstrăinătorul.
Or, în speţă, este real că suprafaţa de 2200 mp teren care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2534 din 15 mai 1997 de B.N.P. F.M., intervenit între pârâţii C.I., în calitate de vânzător şi D.T. şi G., în calitate de cumpărători, la momentul vânzării aparţinea masei succesorale rămase după defuncta C.N.M., decedată la 17 noiembrie 1996.
Însă, cu ocazia sistării stării de indiviziune existentă între reclamant şi C.I., dispusă prin sentinţa civilă nr. 9306 din 17 noiembrie 1998 a Judecătoriei Piteşti, terenul care a făcut obiectul vânzării a fost atribuit în lotul vânzătorului C.I., aspect confirmat şi de către recurent la interogatoriu.
Aşa fiind, cum condiţia rezolutorie nu s-a împlinit, dreptul de proprietate al cumpărătorilor D.T. şi G. s-a consolidat, caz în care, în mod just instanţele de fond au respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată.
Pentru considerentele de fapt şi de drept arătate, în baza art. 312 C. proc. civ., curtea urmează a respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva deciziei civile nr. 494/A din 15 martie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7113/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7090/2004. Civil → |
|---|
