ICCJ. Decizia nr. 7223/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7223
Dosar nr. 3759/200.
Şedinţa publică din 17 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta U.E. a chemat în judecată pârâta SC U. 1 Mai SA, solicitând obligarea acesteia la restituirea în natură, în deplină proprietate şi posesie, a suprafeţei de 510 mp teren situat în intravilanul municipiului Ploieşti.
Prin Încheierea pronunţată la 11 iulie 2003 s-a respins excepţia prematurităţii acţiunii dispunându-se şi introducerea în cauză a A.P.A.P.S. Bucureşti, întrucât, la data notificării, pârâta introdusă în cauză reprezenta instituţia publică, care a efectuat privatizarea societăţii pârâte.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 1045 din 17 octombrie 2003, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.P.A.P.S. Bucureşti, invocată de pârâtă, şi a respins ca nefondată acţiunea.
S-a reţinut că reclamanta este proprietara imobilului pe care l-a dobândit împreună cu soţul său prin cumpărare, imobil care a fost expropriat în baza Decretului nr. 528/1956 fără acordarea unor despăgubiri. Terenul nu poate fi restituit în natură, nefiind liber, iar în urma privatizării societăţii pârâte, fiind inclus în patrimoniul acesteia, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 1100 din 8 aprilie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, a admis excepţia prematurităţii acţiunii şi a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta U.E. împotriva sentinţei civile nr. 1045 din 17 octombrie 2003 pronunţată de Tribunalul Prahova.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, în mecanismul de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001, prima etapă, procedura prealabilă, are caracter obligatoriu, ceea ce înseamnă că, de la intrarea în vigoare a legii, cererile de restituire în natură sau prin echivalent, direct la instanţele judecătoreşti, sunt inadmisibile situaţie în care cererea introdusă contra persoanei notificate fără a se face dovada parcurgerii procedurii administrative prealabile, trebuie respinsă ca prematură sau inadmisibilă. În speţă, se arată mai departe, unitatea deţinătoare, respectiv intimata, nu a emis încă o decizie de respingere sau admitere a cererii de restituire, situaţie în care, apelanta trebuia să înainteze notificarea instituţiei implicate în privatizare sau, pe cale separată, să solicite obligarea unităţii deţinătoare să emită decizie ca urmare a cererii de restituire, pentru a se efectua procedura administrativă obligatorie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, susţinând, în esenţă, că excepţia invocată din oficiu şi admisă astfel nu este fondată, întrucât, nici după trei ani de la notificare, intimatele nu au înţeles să se conformeze termenelor prevăzute de lege şi să dea o rezolvare cererii, refuzul lor fiind explicit, situaţie în care instanţa a fost corect sesizată.
Recursul este fondat potrivit celor ce urmează.
Sentinţa dată astfel, prin hotărârea atacată, excepţiei menţionate este greşită câtă vreme, în speţă, rezultă neechivoc refuzul unităţii deţinătoare a imobilului de a emite Decizia sau dispoziţia motivată, urmare notificării adresate pentru restituirea în natură a imobilului în litigiu, potrivit prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, nu se poate susţine că în cauză nu este realizată procedura administrativă obligatorie, prealabilă sesizării instanţei, considerent avut în vedere în mod esenţial de către instanţa de apel, reclamanta-recurentă dând curs acestei prevederi prin transmiterea notificării, conform prevederilor art. 21 din aceeaşi lege.
Mai mult, în recurs s-a făcut dovada că, pe cale separată, reclamanta a formulat acţiune împotriva aceleiaşi pârâte, ca unitate deţinătoare, pentru emiterea deciziei sau dispoziţiei motivate potrivit Legii nr. 10/2001, urmare aceleiaşi notificări, acţiune admisă prin sentinţa civilă nr. 6840 din 3 septembrie 2004 a Judecătoriei Ploieşti.
Aşa fiind, evident nici considerentul avut în vedere în acest sens, de către instanţa de apel prin hotărârea atacată se justifică.
Faţă de cele arătate, cum acţiunea de faţă nu poate fi privită ca prematură, recursul urmează a fi admis şi cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe spre rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamantei U.E. împotriva deciziei nr. 1100 din 8 aprilie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7183/2004. Civil. Revendicare imobiliara.... | ICCJ. Decizia nr. 724/2004. Civil. Revizuire → |
|---|
