ICCJ. Decizia nr. 727/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 727.
Dosar nr. 7920/2004
Şedinţa publică din 28 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
V.G. a chemat în judecată Statul Român prin D.G.F.P.C.F.S. Dolj pentru a fi obligat pârâtul să-i acorde despăgubiri în cuantum de 30.000.000 lei reprezentând c/valoarea unei mori ţărăneşti şi a terenului aferent de 150 mp imobile situate în comuna Farcaş, preluate abuziv de stat în 1952.
Ulterior, reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că a solicitat despăgubiri atât pentru moara cu etaj şi terenul aferent de 10 ari cât şi pentru gospodăria anexă morii descrisă în cerere şi respectiv utilajele specificate în acţiunea precizată.
Prin expertiza tehnică s-a stabilit că valoarea despăgubirilor pretinse de reclamant era de 903.381.553 lei.
După parcurgerea unui prim ciclu procesual, reclamantul şi-a precizat din nou acţiunea în sensul că a solicitat restituirea în natură a bunurilor menţionate în cererea de chemare în judecată sau c/valoarea lor, respectiv suma de 1.962.144.733 lei.
Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 291 din 5 iunie 2003 a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamantul V.G. şi a obligat Statul Român să plătească acestuia suma de 505.426.170 lei reprezentând c/valoarea morii ţărăneşti a unui motor sentz, 2 perechi pietre moară şi un circular.
Instanţa a reţinut că reclamantul a deţinut în sat Tălpaşu com. Fărcaş, fostul raion Amaradia o suprafaţă de teren arabil de 2,50 ha , o batoză şi o moară (în anul 1953) cu motor în acest sens certificatul nr. 5328 din 27 iunie 1991 emis de Arhivele Statului Român, act vânzare din 12 iulie 1935, listă de inventariere tablou şi utilaje ce au fost preluate de stat împreună cu alte bunuri, în mod abuziv, cu încălcarea art. 50 din Legea nr. 119/1948. Ulterior moara a fost demolată.
Cum respectivele bunuri au fost preluate fără titlu valabil şi nu mai existau în natură, reclamantul era îndreptăţit la despăgubiri, în speţă fiind întrunite cerinţele art. 2, art. 3 din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, conform art. 10 alin. (1) teza 2 din lege, în situaţia imobilelor preluate abuziv şi demolate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, astfel că acţiunea reclamantului era admisibilă acesta urmând să primească suma de 505.426.170 lei, conform raportului de expertiză, reprezentând c/valoarea morii ţărăneşti ce conţinea trei pietre, motor sentz, 2 perechi pietre moară, separat de celelalte trei, un circular.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 425 din 8 decembrie 2003 a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul V.G. şi pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Dolj, ca reprezentant al Statului Român, împotriva sentinţei civile nr. 291 din 5 iunie 2003 a Tribunalului Dolj, secţia civilă.
În motivarea soluţiei instanţa a stabilit că însuşi reclamantul prin cererea de la fila 6 dosar 7191/2002 a precizat ca temei juridic al cererii de chemare în judecată dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi că în raport de dovezile administrate, respectiv deciziei nr. 7 din 31 decembrie 1952 în care se individualizează bunurile ce au fost preluate de la reclamant, cuantumul despăgubirilor a fost corect stabilit.
În contra menţionatei hotărâri au declarat recurs atât reclamantul V.G. cât şi pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Dolj primul invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă, că valoarea totală a bunurilor de care a fost deposedat abuziv era de 1.419.843.930 şi nu de 505.426.176 lei cât i-au acordat instanţele, iar cel de al doilea referindu-se tot la cuantumul despăgubirilor a evidenţiat însă faptul că bunurile pentru care a fost obligat să achite reclamantului suma de 505.426.170 lei nu formau obiectul Legii nr. 10/2001.
Recursul este fondat pentru motivele ce succed.
Atât în cererea de chemare în judecată promovată la 12 februarie 1999 cât şi în precizările ulterioare din 8 septembrie 1999 şi respectiv 25 septembrie 2002 (f.1 dosar nr. 3731/1999 şi f.8 dosar nr. 7191/2002) reclamantul a învederat că moara din comuna Fărcaş, sat Tălpaş Soreni, jud.Dolj, ca şi utilajele anexe, i-au fost preluate fără titlu de către Statul român întrucât nu au figurat în anexa la Legea nr.119/1948, că respectiva construcţie nu mai există în natură motiv pentru care, iniţial a solicitat despăgubiri, iar apoi a cerut restituirea în natură a bunurilor enunţate în acţiune sau c/valoarea lor de 1.962.144.733 lei. Dacă iniţial, reclamantul, nu a invocat temeiul juridic al acţiunii, ceea ce putea să confere acesteia caracterul unei acţiuni în pretenţii, ulterior prin precizările făcute a reieşit că reclamantul înţelegea să revendice bunurile specificate în acţiune, din moment ce acesta a solicitat în principal restituirea bunurilor respective şi numai în subsidiar c/valoarea lor în măsura în care ele nu mai existau în natură.
De altfel, prin cererea din 25 septembrie 2002, contrar celor susţinute de instanţa de apel în considerentele deciziei, reclamantul a reiterat cererea sa de restituire în natură a tuturor bunurilor evidenţiate în acţiune sau a c/valorii lor de 903.385.553 lei şi a caracterizat respectiva acţiune ca fiind în revendicare şi prin urmare nu era supusă taxei de timbru conform art. 15 lit. r) din Legea nr. 147/1997 şi art. 51 din Legea nr. 10/2001 (f.6 dosar nr. 71191/2002).
Din cele expuse rezultă fără echivoc că invocarea de către reclamant a prevederilor art. 51 din Legea nr. 10/2001 a avut ca singur scop argumentarea faptului că acţiunea nu era supusă taxei de timbru.
De altfel, chiar în considerentele sentinţei, tribunalul a reţinut că însuşi reclamantul şi-a precizat acţiunea ca fiind în revendicare (f.152 dosar nr. 7191/2002). Cu toate acestea, acelaşi tribunal şi-a fundamentat soluţia pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza 2 din Legea nr. 10/2001, fără ca anterior să fi pus în discuţia părţilor menţionatul temei juridic.
Mai mult, în motivele de apel, reclamantul a invocat şi faptul că soluţia era confuză şi pentru că şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 480 C. civ., iar motivarea instanţei de fond a fost dată pe reglementările Legii nr. 10/2001.
Instanţa de apel nu a primit această critică invocând cererea reclamantului din 25 septembrie 2002 prin care aşa cum deja s- a evidenţiat, acesta a precizat cauza juridică a acţiunii ca fiind dispoziţiile art. 480 C. civ. şi art. 51 din Legea nr. 10/2001.
Din cele expuse rezultă cu evidenţă că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au soluţionat pricina pe un alt temei juridic decât cel invocat şi precizat de reclamant, respectiv art. 480 C. civ., acţiunea fiind promovată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
De altfel, acţiunea în justiţie întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 are caracter subsidiar neputând fi exercitată decât după epuizarea procedurii administrative şi prealabile ceea ce în speţă nu a avut loc întrucât aşa cum deja s-a relavat, cererea de chemare în judecată s-a introdus anterior intrării în vigoare a respectivei legi.
Faţă de cele ce preced, recursurile declarate în cauză urmează a fi admise, a casa hotărârile pronunţate de instanţe şi a trimite pricina la instanţa de fond pentru a fi soluţionată în raport cu temeiul juridic invocat de reclamant.
În acest context şi având în vedere că obiectul acţiunii este evaluabil în bani, iar valoarea acestuia este sub 5 miliarde de lei, potrivit art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ. modificat prin art. I pct. 1 din OUG nr. 138/2000 aşa cum acest punct a fost ulterior modificat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2005, respectiv art. 1 pct. 1 C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze litigiul în prim grad de jurisdicţie este Judecătoria Craiova, unde dosarul va fi trimis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul V.G. şi de pârâtele Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Dolj împotriva deciziei nr. 425 din 8 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa nr.291 din 5 iunie 2003 a Tribunalului Dolj, secţia civilă, şi trimite cauza acestei din urmă instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7565/2004. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 728/2004. Civil → |
|---|
