ICCJ. Decizia nr. 7461/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7461
Dosar nr. 20990/2004
Şedinţa publică din 30 septembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 322 din 1 aprilie 2004, Tribunalul Botoşani, secţia civilă, a admis acţiunea reclamanţilor C.A. şi C.M. şi a obligat pârâţii Prefectura judeţului Botoşani şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să plătească acestora despăgubiri băneşti în sumă de 265.560.000 lei pentru imobilul preluat de stat fără titlu.
Prin aceeaşi hotărâre, acţiunea reclamanţilor faţă de pârâţii Consiliul Judeţean Botoşani şi SC L. SA Botoşani a fost respinsă.
S-a reţinut că reclamanţii menţionaţi au solicitat obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Botoşani, preluat abuziv de către stat.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că au fost proprietarii acestui apartament, prin cumpărare în anul 1972 şi au locuit în acesta până în anul 1984, când au plecat în străinătate şi nu s-au mai întors.
Prin Decizia nr. 2235 din 3 iunie 1986, potrivit Decretului nr. 223/1974, apartamentul a fost preluat de stat, fără despăgubiri.
Instanţa a reţinut că, în raport de actele depuse la dosarul cauzei, reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate şi preluarea apartamentului de către stat.
Din expertiza efectuată în cauză a rezultat că aceştia au achitat apartamentul, până la plecarea din ţară, în proporţie de 65,39%.
A mai rezultat din probele dosarului că, ulterior preluării, apartamentul a fost vândut altor persoane, care au achitat şi diferenţa de preţ.
Prin urmare, deşi există şi a fost preluat abuziv, apartamentul nu mai poate fi restituit reclamanţilor, aşa încât aceştia vor beneficia de despăgubiri, respectiv valoarea actualizată a sumei achitate statului cu titlu de preţ.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 2444 din 22 septembrie 2004, a respins ca nefondate apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanţe de pârâţii obligaţi la plata despăgubirilor.
În motivarea acestei hotărâri instanţa de control judiciar a reţinut că pârâţii solicită respingerea acţiunii ca prematur introdusă.
Or, reclamanţii au notificat pârâta Prefectura judeţului Botoşani.
Pârâta menţionată, care recunoaşte calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite a pretinde despăgubiri, nu a făcut nici o ofertă.
Prin urmare, această situaţie echivalează cu un refuz nejustificat de a rezolva cererea reclamanţilor care, în virtutea principiului liberului acces la justiţie, au posibilitatea de a se adresa instanţei competente.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs.
Pârâta Prefectura judeţului Botoşani, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., a susţinut că în mod greşit a fost obligată la plata, din nici o dispoziţie a Legii nr. 10/2001 nerezultând o astfel de obligaţie în sarcina sa.
Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Botoşani, fără a indica nici unul din cazurile de nelegalitate prevăzute în art. 304 C. proc. civ., a reiterat motivele apelului, cu referire la procedura stabilită de lege pentru cuantificarea despăgubirilor, lipsa ofertei Prefecturii şi prematuritatea cererii de chemare în judecată.
Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este adevărat că prin Legea nr. 10/2001 a fost stabilită o procedură, cu privire la modalităţile de realizare a măsurilor reparatorii prevăzute de acest act normativ.
Sunt de asemeni exacte susţinerile pârâtei Prefectura judeţului Botoşani privind întinderea şi natura obligaţiilor acesteia. Acest din urmă aspect constituie însă o chestiune de executare, ce nu atrage nelegalitatea hotărârii ci eventuala desostire a pârâtelor.
S-a făcut însă dovada în cauză, cu referire la reclamanţi, ca persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, a căror calitate nu este contestată, că aceasta din urmă pârâtă nu şi-a îndeplinit atribuţiile, în termenele legal prevăzute.
Or, nu există temei legal pentru sancţionarea reclamanţilor, prin respingerea acţiunii ca prematură, pentru culpa pârâtei menţionate, constând în refuzul nejustificat de a soluţiona în termen notificarea primită.
Prin urmare, recursurile se constată a fi nefondate sub aspectul acestor critici, hotărârea atacată nefiind supusă nici unuia din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi de Prefectura Judeţului Botoşani împotriva deciziei nr. 2444 din 22 septembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, ca nefondate.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7459/2004. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 7437/2004. Civil. Contestaţie în anulare → |
|---|
