ICCJ. Decizia nr. 7535/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7535
Dosar nr. 8680/2004
Şedinţa publică din 3 octombrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1269 din 27 decembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de reclamanţii N.C. şi A.I.; s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice. S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului Bucureşti; s-a respins acţiunea faţă de pârâta C.G.M. Bucureşti pentru lipsa calităţii procesuale pasive; s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii N.C., A.I., în contradictoriu cu pârâţii: Ministerul Tineretului şi Sportului, Comitetul Olimpic Român, Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, imobilul revendicat de reclamanţi situat în Bucureşti, a aparţinut numitului A.V., conform actului autentic de vânzare cumpărare nr. 8110 din 2 aprilie 1920.
La data de 17 iunie 1996 A.V. decedează iar pe urma acestuia a rămas ca unică moştenitoare reclamanta N.C. Imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului prin sentinţa civilă nr. 523 din 20 noiembrie 1952 a Tribunalului Popular al Raionului 1 Mai pentru neplata impozitelor de către fostul proprietar.
S-a mai reţinut că, imobilul în litigiu figurează pe lista monumentelor istorice şi de arhitectură din România, şi prin urmare face parte din domeniul public conform art. I pct. 26 din Legea nr. 213/1998.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 693 din 4 aprilie 2004, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale pentru Sport; a admis apelul formulat de apelanţii–reclamanţi N.C. şi A.I., împotriva sentinţei civile nr. 1269 din 27 decembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în contradictoriu cu intimaţii–pârâţi Comitetul Olimpic Român, Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Agenţia Naţională Pentru Sport; a schimbat în parte sentinţa civilă în sensul că a admis acţiunea în parte în revendicare împotriva pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice şi Comitetul Olimpic Român şi a obligat pârâţii să lase reclamanţilor imobilul în litigiu, în deplină proprietate şi posesie, compus din teren în suprafaţă de 1100 mp şi construcţie compusă din corpul A, mai puţin 2 camere, bucătărie, baie, cabina WC, parter şi două camere la subsol din acest corp şi corpul B; a respins acţiunea în revendicare faţă de Agenţia Naţională pentru lipsa calităţii procesuale pasive; au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei civile atacată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, devreme ce Consiliul General al Municipiului Bucureşti este organ deliberativ, acesta nu are personalitate juridică, deci nu poate avea calitate procesuală pasivă. Imobilul în litigiu nu s-a aflat, şi nu se află nici în prezent în administrarea C.G.M.B., ci în administrarea Comitetului Olimpic Român.
De asemenea, s-a reţinut că nici Ministerul Turismului şi Sportului care a devenit prin reorganizare Agenţia Naţională pentru Sport, fără titlu asupra imobilului în litigiu, nu are calitate procesuală pasivă.
Aceeaşi instanţă a mai reţinut şi faptul că preluarea imobilului în litigiu de către Statul Român s-a făcut cu încălcarea art. 4 din Decretul nr. 224/1951, deci abuziv. În atare situaţie, reclamanţii sunt îndreptăţiţi să primească imobilul revendicat în natură.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs:
Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională pentru Sport şi Comitetul Olimpic Român.
Ministerul Finanţelor Publice, critică Decizia atacată ca fiind nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ., deoarece:
- Acţiunea în revendicare formulată de reclamanţii N.C. şi A.I. este inadmisibilă, deoarece aceştia nu au solicitat suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001.
- În mod greşit instanţa de apel a considerat că titlul statului, Decretul nr. 224/1951, de preluare a imobilului în litigiu nu este valabil, de vreme ce imobilul a fost preluat de stat pentru neplata impozitelor de către proprietarul imobilului.
- Imobilul în litigiu, situat în Bucureşti, a intrat în proprietatea statului cu titlu iar în prezent este inclus pe lista monumentelor istorice şi de arhitectură din România, deci face parte din domeniul public.
- Agenţia Naţională Pentru Sport critică Decizia atacată, invocând art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., ca fiind nelegală, deoarece:
- În mod greşit instanţa de apel a reţinut faptul că Agenţia Naţională pentru Sport nu are calitate procesuală pasivă, de vreme ce din probele existente la dosarul cauzei rezultă că imobilul în litigiu se află în administrarea noastră, deci avem calitate procesuală pasivă.
- Instanţa de apel a reţinut greşit că titlul statului asupra imobilului în litigiu nu este valabil, de vreme ce imobilul a fost preluat de stat cu respectarea prevederilor art. 7 din Decretul nr. 224/1951. În prezent imobilul litigios face parte din domeniul public al statului fiind monument istoric şi arhitectural fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1988.
- Comitetul Olimpic Român critică Decizia atacată ca fiind nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât:
- Acţiunea în revendicare formulată de reclamanţi este inadmisibilă deoarece aceştia nu au respectat principiul electa uno via, uzând în acelaşi timp, atât de calea administrativă impusă de Legea nr. 10/2001, derogatorie de la dreptul comun, cât şi de calea judecătorească;
- Instanţa de Apel, în mod greşit a reţinut că Agenţia Naţională pentru Sport nu are calitate procesuală pasivă, de vreme ce aceasta are în administrare imobilul în litigiu, şi prin urmare are calitate procesuală pasivă;
- Titlul Statului cu privire la imobilul în litigiu este valabil deoarece preluarea imobilului s-a făcut ca urmare a neachitării impozitelor faţă de stat de către autorul reclamanţilor în conformitate cu prevederile art. Decret 224/1951.
Recursurile nu sunt fondate:
- Cu privire la recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice se reţin următoarele:
Acţiunea în revendicare formulată de reclamanţii N.C. şi A.I. aparţine dreptului comun şi a fost introdusă anterior Legii nr. 10/2001, astfel că nu este supusă procedurii speciale reglementată de această lege, ne fiind incidente dispoziţiile art. 20 şi art. 21 din Legea nr. 10/2001 completată şi modificată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
În cauză, nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 213/1998, întrucât imobilul revendicat, calificat de reclamanţi ca fiind preluat de stat fără titlu, nu făcea obiectul unei legi speciale de reparaţie, la acea dată (28 iulie 1998), a existat o singură asemenea lege, anume Legea nr. 112/1995, care reglementa situaţia juridică a unor imobile trecute în proprietatea statului cu titlu.
De asemenea, nu au fost încălcate nici dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data soluţionării cauzei în apel, care au permis persoanelor îndreptăţite să aleagă calea legii speciale, renunţând la judecarea acţiunilor de drept comun ori solicitând suspendarea cauzei.
În aplicarea menţionatei prevederi legale dreptul de opţiune aparţine în exclusivitate titularului acţiunii, în speţă reclamanţilor, iar nu părţii adverse sau instanţei de judecată: alin. (1) trebuie coroborat cu alin. (3) al aceluiaşi art. 47 din Legea nr. 10/2001 în sensul că, neoptând pentru una din variantele arătate, reclamanţii puteau continua acţiunea de drept comun, iar eventuala respingere a acesteia le permitea să utilizeze procedura specială.
Prin urmare, textele de lege analizate şi principiul electa uno via nu conduc la ideea inadmisibilităţii acţiunii civile de drept comun utilizată de reclamanţi în procesul de faţă:
În mod judicios instanţa de apel a considerat că imobilul revendicat corp A de reclamanţi a fost preluat fără titlu valabil devreme ce preluarea s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 4 din Decretul nr. 224/1951 potrivit cărora „Nu se poate sechestra şi scoate la vânzare casa de locuit cu anexele sale în total sau în parte locuite efectiv de debitori şi familia sa". În speţă, imobilul în litigiu a reprezentat casa de locuit cu anexele sale şi era locuită efectiv de generalul A.V. şi familia sa.
Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1988 prevede că „bunurile preluate de stat fără titlu valabil ... pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora".
În contextul legislativ mai sus enunţat, imobilul în litigiu chiar dacă este inclus în lista bunurilor ce fac parte din domeniul public al Statului conform HG nr. 45/2003 pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului poate fi revendicat de reclamanţi.
- Cu privire la recursul declarat de Agenţia Pentru Sport se reţine că, Ministerul Tineretului şi Sportului, a devenit în urma reorganizării Agenţia Naţională pentru Sport şi nu deţine nici un titlu asupra imobilului în litigiu. În atare situaţie instanţa de apel în mod judicios a reţinut că aceasta din urmă nu are calitate procesuală pasivă.
Preluarea imobilului în litigiu de către Statul Român s-a făcut fără titlu valabil, deoarece au fost încălcate prevederile art. 4 din Decretul nr. 224/1951. În atare situaţie şi în raport de prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 acţiunea în revendicare formulată de reclamanţii cu privire la imobilul în litigiu este întemeiată.
- Cu privire la Comitetul Olimpic Român se reţine că, acţiunea în revendicare formulată de reclamanţii N.C. şi A.I., cu privire la imobilul în litigiu a fost introdusă la data de 28 iulie 1998, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. În atare situaţie a fost urmată calea dreptului comun.
Folosindu-se de calea dreptului comun pentru revendicarea imobilului în litigiu, reclamanţii nu au încălcat prevederile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data soluţionării cauzei în apel, care permite persoanelor îndreptăţite să aleagă calea legii speciale renunţând la judecarea acţiunilor de drept comun şi să solicite suspendarea cauzei.
Prevalându-se de alin. (1) din art. 47 coroborat cu alin (3) ale aceluiaşi articol în sensul că neoptând pentru nici una din variantele arătate, reclamanţii au continuat acţiunea de drept comun.
Prin urmare, în contextul celor menţionate mai sus şi a principiului electa uno via acţiunea reclamanţilor este admisibilă şi nu inadmisibilă cum susţine recurentul.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a Agenţiei Naţionale pentru Sport şi a valabilităţii titlului Statului de preluare a imobilului în litigiu, s-a făcut vorbire când s-a răspuns criticilor aduse de această din urmă decizie recurentă.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 9 C. proc. civ., şi în consecinţă se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice, Comitetul Olimpic Român şi Agenţia Naţională pentru Sport, împotriva deciziei civile nr. 693 din 7 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Comitetul Olimpic Român şi Agenţia Naţională pentru Sport împotriva deciziei civile nr. 693/A din 7 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7544/2004. Civil. Constatare nulitate contract... | ICCJ. Decizia nr. 7459/2004. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
