ICCJ. Decizia nr. 796/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 796.
Dosar nr. 11599/2004
Şedinţa publică din 13 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2939 din 20 octombrie 2003, Tribunalul Caraş-Severin a respins acţiunea formulată de reclamantul D.M.I., în contradictoriu cu pârâţii S.Ş., S.I., A.P.A.P.S. şi SC R. SA.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin dispoziţia nr. 838 din 14 noiembrie 2001 a Primarului municipiului Caransebeş s-a restituit reclamantului, în baza Legii nr. 10/2001, o parte din terenurile cerute, fiind înscris dreptul său de proprietate în cartea funciară. Prin dispoziţia nr. 717 din 20 mai 2002 s-a stabilit că pentru diferenţa de 667 mp teren reclamantul se va adresa pârâtei I, iar pentru suprafaţa de 7172 mp teren se vor acorda măsuri reparatorii la alegere.
Reţine instanţa de fond că reclamantul a luat cunoştinţă de refuzul pârâtei I de a restitui imobilul în natură la data de 24 mai 2001, iar acţiunea a fost formulată la data de 17 octombrie 2002, peste termenul de 30 zile, care este de decădere. Prin dispoziţia contestată, reclamantului i-au fost acordate măsuri reparatorii, aşa cum prevede art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar excepţia invocată de pârâta A.V.A.S. nu este întemeiată, pentru că notificarea prin care se solicită restituirea se adresează acestei instituţii.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 86 din 4 februarie 2004, a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului, instanţa de apel reţinând că refuzul restituirii nu a fost atacat în termenul prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Referitor la solicitările întemeiate pe art. 28 din lege, se reţine că reclamantul-apelant are la îndemână calea administrativă, urmând să finalizeze demersurile în condiţiile acestui text.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul care, fără să invoce vreun motiv de recurs, arată că hotărârea este netemeinică şi nelegală, pentru motivele care vor fi depuse ulterior.
În declaraţia de recurs, recurentul face menţiunea că în opinia sa recursul este declarat în termen, deoarece în perioada 6 februarie 2004–5 aprilie 2004 a fost plecat în Italia şi până la întoarcerea în ţară „nu a ştiut de sentinţă".
Intimata SC R. Caraş-Severin a formulat întâmpinare, prin care a cerut să se respingă recursul, susţinând, în principal, că este declarat cu depăşirea termenului de 15 zile de la data comunicării hotărârii, prevăzut de art. 301 C. proc. civ. şi, în subsidiar, că este nemotivat.
Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 103 C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea.
În prezenta cauză, recurentului i-a fost comunicată hotărârea atacată la data de 24 februarie 2004, aşa cum o atestă procesul verbal aflat la fila 13 din dosarul instanţei de apel.
Calculat termenul de recurs de la această dată, rezultă că recurentul putea declara recurs, încadrându-se în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., până la data de 11 martie 2004.
Recursul a fost însă declarat la data de 23 aprilie 2004, iar faptul invocat prin declaraţia de recurs că recurentul a fost plecat în străinătate, de altfel nedovedit, nu justifică susţinerea acestuia că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege.
Pentru motivele expuse, recursul va fi respins, iar, conform art. 274 C. proc. civ., recurentul va fi obligat să plătească intimaţilor S.Ş. şi S.I. cheltuielile de judecată, reprezentând onorariul avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul D.M.I. împotriva deciziei civile nr. 86 din 4 februarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurentul-reclamant să plătească intimaţilor-pârâţi S.Ş. şi S.I. suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7926/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8036/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
