ICCJ. Decizia nr. 7926/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7926
Dosar nr. 16474/2004
Şedinţa publică din 12 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 9 mai 2003, reclamanta C.E. (fostă P.) a chemat în judecată Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul general solicitând obligarea acestuia să emită o dispoziţie pentru restituirea în natură a suprafeţei de 154 mp teren situat în Bucureşti, în completarea dispoziţiei nr. 311 din 30 aprilie 2002 emisă doar pentru suprafaţa de 146 mp teren situată la aceeaşi adresă.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 1 din 5 ianuarie 2004 admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta Primăria Municipiului Bucureşti să-i lase acesteia în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 120 mp teren situat în Bucureşti.
În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că reclamanta a făcut dovada faptului că autorii săi au avut în proprietate terenul în litigiu, ce a fost expropriat şi conform concluziilor expertizei poate fi restituită suprafaţa de 120 mp teren.
Instanţa de fond a admis în parte acţiunea având în vedere dispoziţiile art. 480 şi 481 C. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta fără a depune motivele de fapt şi de drept pe cale de invocă.
Prin Decizia nr. 209/A din 12 mai 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti.
În considerentele acestei hotărâri se arată că apelul pârâtei nu a fost motivat dar sentinţa pronunţată de instanţa de fond a fost analizată în temeiul art. 292 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, s-a menţionat că prin notificarea adresată primăriei de intimata-reclamantă conform Legii nr. 10/2001, aceasta a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 300 mp teren din Bucureşti.
Prin dispoziţia nr. 311 din 30 aprilie 2002 emisă de Primarul general i s-a restituit în natură numai suprafaţa de 146 mp situată la adresa indicată în notificare, teren ce a aparţinut în proprietatea bunicilor reclamantei de la care a fost expropriat.
Conform concluziilor expertizei efectuate în cauză, necontestate de părţi, s-a relevat împrejurarea că mai poate fi restituită reclamantei şi suprafaţa de 120 mp, liberă de construcţii, situată la aceeaşi adresă.
În temeiul prevăzut de lege împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Bucureşti invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine în esenţă că terenul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 159/1965 astfel încât a trecut în proprietatea statului „cu titlu" şi nu sunt incidente cauzei dispoziţiile art. 9, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Din oficiu, Curtea a supus dezbaterii temeiul juridic al acţiunii şi dacă instanţele au judecat procesul în considerarea acestuia.
Recursul declarat de pârâtă este fondat numai pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Verificând actele şi lucrările dosarului se constată că intimata-reclamantă a investit instanţa de fond cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, conformându-se dispoziţiilor art. 112 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
Tribunalul, judecând în fond acţiunea a admis-o în parte considerând că sunt incidente cauzei dispoziţiile art. 480 şi art. 481 C. civ.
Acest temei juridic nu a fost supus dezbaterii părţilor.
Apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanţei de fond nu a fost motivat aşa încât instanţa de apel a verificat sentinţa pronunţată în temeiul art. 292 alin. (2) C. proc. civ.
În motivarea deciziei pronunţate, instanţa de apel menţine hotărârea tribunalului ca legală şi temeinică reţinând că s-au aplicat corect dispoziţiile Legii nr. 10/2001, deşi instanţa de fond a judecat procesul pe alt temei juridic, respectiv art. 480, art. 481 C. civ.
În apel, de asemenea, nu s-a pus în dezbaterea părţilor cauza juridică a acţiunii ceea ce a adus la încălcarea principiului contradictorialităţii procesului civil.
Potrivit art. 292 alin. (2) C. proc. civ. „În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinării nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă".
Această prevedere legală a fost încălcată de instanţa de apel câtă vreme s-a pronunţat asupra apelului având în vedere un alt temei juridic al acţiunii (dispoziţiile Legii nr. 10/2001) decât cel reţinut de tribunal (art. 480, art. 481 C. civ.).
Procedând în acest mod, practic, instanţa de apel nu a judecat apelul cu care a fost investită.
Faţă de cele ce preced şi considerând incidente cauzei dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Curtea, în baza art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul pârâtei, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza aceleiaşi curţi de apel pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul general împotriva deciziei civile nr. 209A din 12 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia civilă şi litigii de muncă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8284/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 796/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
