ICCJ. Decizia nr. 8462/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8462
Dosar nr. 19053/2004
Şedinţa publică din 26 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Cercetând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
La 7 februarie 2000 M.V.I. a chemat în judecată Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Primăria Municipiului Bucureşti şi SC H.N.SA, acţiunea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă.
Prin acţiune reclamanta a solicitat ca pârâţii să fie obligaţi să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti, format din construcţie şi teren în suprafaţă de 281,38 mp. „împreună cu o porţiune de teren lovită de servitute, ca să rămână pentru totdeauna îngrijită de proprietar ca gradina de faţadă”.
La data de 12 septembrie 2000 în dosarul cauzei a fost depusă o „cerere de chemare în judecată a altor persoane” formulată tot de către reclamantă, în sensul ca hotărârea ce urma a fi pronunţată în cauză să le fie opozabilă şi persoanelor fizice
(B.F., P.A., S.M., P.C., G.A., R.A.M., P.A., S.M.) ce cumpăraseră o parte din spaţiile(apartamentele) ce compuneau construcţia revendicată.
La data de 19 decembrie 2000 reclamanta a adus noi precizări solicitând ca respectivii cumpărători să fie obligaţi la rândul lor să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie apartamentele pe care le dobândiseră în baza Legii nr. 112/1995.Cu acest prilej s-a menţionat că moştenitori ai cumpărătoarei P.A., decedată între timp, urmau să figureze P.L., P.C., P.N.; moştenitor al cumpărătorului P.C., decedat, urma să figureze P.A.V..
Distinct de aceasta la termenul din 13 martie 2001 instanţa de fond a dispus din oficiu introducerea în cauza a numitei A.M. în calitate de moştenitoare a pârâtei S.M., decedată la 7 martie 1999.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, prin sentinţa civilă nr. 899 din 7 septembrie 2001 a respins excepţiile prin care pârâţii P.L., P.C. şi P.N. invocaseră lipsa calităţii procesual pasive a Ministerului de Finanţe şi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti; a admis în parte acţiunea iar Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi SC H.N. SA au fost obligaţi să îi lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie, mai multe apartamente din imobilul situat în Bucureşti, cu menţiunea că formează obiectul unor contracte de închiriere; a respins cererea reclamantei în ceea ce îi privea pe cumpărătorii sau după caz, pe succesorii în drepturi ai cumpărătorilor altor apartamente situate la aceiaşi adresă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, prin decizia nr. 151 din 21 martie 2002 a respins apelurile pârâţilor Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Ministerul Finanţelor; a admis apelul reclamantei M.V. şi a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că au fost obligaţi pârâţii persoane fizice să lase în deplină proprietate apartamentele pe care le ocupă în cadrul imobilului în litigiu, după cum urmează: B.F. şi B.I. apartamentul nr. 2; P.L., P.C. şi P.N., apartamentul nr. 3,et. 1; S.M.- apartamentul nr. 4,et. 2; G.A.- apartamentul nr. 6, et. 3; P.A. apartamentul nr. 7,et. 3 şi S.M. apartamentul de la parter.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin decizia nr. 2683 din 19 iunie 2003 a admis recursurile declarate de G.A.,R.A.M., S.M., B.F., B.I., A.A., P.A.V., P.A., Primăria Municipiului Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice în calitate de reprezentant al Statului Român împotriva deciziei nr. 151 A din 21 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă.
A casat decizia mai sus menţionată şi sentinţa civilă nr. 899 din 7 septembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, şi a trimis cauza aceluiaşi tribunal pentru rejudecarea în fond, reţinând că instanţele nu au definit corect cadrul procesual, nu au pus în discuţia părţilor problema calificării juridice a cererii de chemare în judecată a altor persoane şi a cererii precizatoare, formulate de reclamantă în prima instanţă.
În fond după casare, la termenul de judecată din 10 decembrie 2003 reclamanta a renunţat la judecata faţă de pârâţii Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Primăria Municipiului Bucureşti şi SC H.N. SA.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1210 din 17 decembrie 2003 a admis excepţiile invocate în cauză, a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a altor persoane, formulată de reclamantă la prima judecată în fond; a respins ca tardivă cererea intitulată „precizatoare” depusă de reclamantă tot la prima judecată în fond şi a respins ca tardivă cererea precizatoare formulată de reclamantă în faza rejudecării cauzei la tribunal.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, prin decizia civilă nr. 1148 din 8 iunie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta M.V.I. împotriva acestei sentinţe.
M.V.I. a formulat recurs împotriva hotărârii instanţei de apel, care a fost trimis spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Legea nr. 219/2005 au fost modificate dispoziţiile art. 2-4 C. proc. civ. în sensul, printre altele, că tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, rămânând în competenţa generală a judecătoriilor să judece în primă instanţă şi pricinile în care obiectul cererii are o valoare mai mică de 5 miliarde lei.
Pe cale de dispoziţii tranzitorii, prin art. II din lege s-a reglementat că procesele în curs de judecată în prima instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal investite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente potrivit legii, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la acestea din urmă [alin. (3)].
Având în vedere că din actele şi lucrările dosarului nu rezultă o valoare a obiectului pricinii mai mare de 5 miliarde lei, în îndeplinirea prevederilor legale analizate şi potrivit art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005, cauza de faţă va fi scoasă de pe rol , iar dosarul va fi trimis la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea recursului declarat de reclamanta M.I.V. împotriva deciziei civile nr. 1148 din 8 iunie 2004, pe care aceeaşi Curte a pronunţat-o ca instanţă de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 trimite recursul declarat de reclamanta M.V.I. împotriva deciziei civile nr. 1148 din 8 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, la această instanţă, spre soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6080/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8458/2004. Civil → |
|---|
