ICCJ. Decizia nr. 851/2004. Civil. Revendicare imobiliara. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 851.
Dosar nr. 43214/1/2004
Şedinţa publică din 25 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 12 ianuarie 2000, N.A.P. a chemat în judecată pârâţii Primăria oraşului Craiova, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice (D.G.F.P. Dolj) pentru a-i lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul (teren intravilan) situat în Craiova, în suprafaţă de 4013 mp.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că imobilul în litigiu a fost proprietatea bunicilor săi P.P.M. şi P.M. care, prin actul dotal transcris sub nr. 3139 din 12 mai 1947 au gratificat-o pe autoarea reclamantei, A.P.M. şi că acesta a fost expropriat în baza Decretului nr. 344/1965, în prezent este liber, neafectat de utilităţi publice.
În drept au fost invocate prevederile art. 1 şi art. 35 din Legea nr. 33/1994.
La 20 martie 2003, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Tineretului şi Sportului precum şi a Agenţiei Naţionale Pentru Sport Direcţia Tineretului şi Sportului Dolj, întrucât o parte din teren, respectiv 2548,49 mp sunt în administrarea acestora.
Prin sentinţa civilă 464 din 31 octombrie 2003, Tribunalul Dolj a admis în parte acţiunea.
A dispus retrocedarea către reclamantă a suprafeţei de 932 mp teren, astfel cum a fost individualizată conform schiţei efectuată de G.A. expert.
A respins cererea de chemare în judecată faţă de pârâtele Agenţia Naţională Pentru Sport şi Direcţia Pentru Sport a Judeţului Dolj, apreciind că acestea nu au calitate procesuală în cauză, întrucât nu deţin terenul în litigiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pentru suprafaţa de 932 mp teren, din totalul de 4.013 mp, scopul exproprierii nu a fost realizat, terenul fiind liber, iar cu privire la restul suprafeţei, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză imobiliară efectuată în cauză, (fila 69 dosar 682/2000 al Tribunalului Dolj) s-a stabilit că acesta este ocupat de un teren de sport ce aparţine domeniului public şi de şantierul Sălii Polivalente.
Împotriva sentinţei tribunalului au declarat apel, reclamanta şi pârâţii Consiliul Local al Municipiului Craiova (Primăria Municipiului Craiova), D.G.F.P. Dolj pentru Ministerul Finanţelor Publice.
Astfel, reclamanta a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât greşit, instanţa a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 cu privire la întregul imobil, că eronat a fost apreciată situaţia de fapt şi nu s-a avut în vedere întregul probatoriu, că instanţa nu a dat dovadă de rol activ în stabilirea, fără echivoc, a situaţiei juridice a imobilului cu privire la care s-a solicitat retrocedarea.
Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova a criticat nelegalitatea sentinţei tribunalului sub aspectul reţinerii greşite a regimului juridic al terenului retrocedat, întrucât şi această suprafaţă de 93 mp este afectată de lucrări de utilitate publică, pe aceasta fiind construit complexul sportiv „Ion Oblemenco", care cuprinde stadionul, terenurile amenajate pentru antrenament, săli de sport, alei de acces şi zonă verde aferentă.
Apelul declarat de pârâta D.G.F.P. Dolj în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice cuprinde critici ce vizează stabilirea greşită a regimului juridic al terenului, susţinându-se că acesta aparţinea în realitate sub toată suprafaţa, domeniului public, instanţa ignorând ultima expertiză efectuată în cauză.
Prin Decizia nr. 3011 pronunţată la 22 septembrie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul reclamantei N.A.P.
A schimbat sentinţa Tribunalului Dolj, în sensul că suprafaţa de teren retrocedată este de 2491 mp formată din două parcele de 1599 mp şi respectiv 932 mp, identificate în dispozitivul deciziei.
A menţinut restul dispoziţiilor acestei sentinţe şi a respins apelurile pârâţilor Consiliul Local al Municipiului Craiova, D.G.F.P. Dolj în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, în reprezentarea Statului Român.
Pentru a decide ca atare, instanţa de apel în virtutea caracterului devolutiv specific acestei căi de atac, a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză imobiliară (având aceeaşi experţi care au întocmit rapoartele de expertiză din prima fază de judecată), pentru clarificarea situaţiei juridice a terenului, preluând obiectivele realizate la fond şi completându-le cu noi obiective, anume.
- stabilirea dacă pe terenul în litigiu sunt sau nu edificate construcţii;
- coroborarea situaţiei de fapt de la faţa locului cu actele de proprietate prezentate de reclamantă.
- precizarea dacă terenul de fotbal pentru copii este amenajat, dacă terenul liber stabilit ca fiind în suprafaţă de 932 mp se suprapune sau nu, cu căile de acces către Stadionul „Ion Oblemenco", obiective stabilite conform încheierii din 24 martie 2004 de Curtea de Apel Craiova.
Din analiza raportului de expertiză administrat în apel a rezultat că pe terenul ce formează obiectul retrocedării nu s-au efectuat lucruri de sistematizare sau investiţii, nu s-au edificat construcţii sau reţele de canalizare, termoficare, electricitate, gaze sau telefonie.
S-a stabilit că urmare exproprierii, conform Decretului nr. 344/1965 pentru utilitate publică, autoarei reclamantei i-a rămas împrejmuită suprafaţa de 1.412 mp, cu destinaţia curte, cu construcţii (480 mp), vie (126 mp) şi teren arabil (860 mp) conform anexei 1, suprafaţa pe care o foloseşte şi în prezent.
Acelaşi raport de expertiză a reţinut că diferenţa de teren în suprafaţă de 2.601 mp este liberă, neafectată de construcţii, detalii de sistematizare, reţele de canalizare şi s-a concluzionat că nefiind realizate investiţii sau alte obiective, terenul nu a făcut obiectul utilităţilor publice, care să justifice exproprierea.
Totodată a fost lămurită situaţia juridică în sensul că terenul în suprafaţă totală de 4.123 mp din str. E.T. nr. 21, (fost 19 bis) identificat în expertiză, corespunde celui din actul de proprietate al reclamantei, (planurile depuse de Primăria Craiova şi aflate la filele 168, 169 dosar fond), fiind contradictorii.
S-a răspuns şi obiectivelor noi, reţinându-se că terenul de fotbal pentru copii nu este amplasat în locul despre care susţine Consiliul Local Craiova că este afectat.
Totodată, terenul individualizat conform schiţei anexe 1, nu se suprapune cu căile de acces ce deservesc Stadionul Municipal „Ion Oblemenco" sau Sala Polivalentă.
Apelurile pârâţilor au fost respinse cu motivarea că terenul nu a făcut obiectul utilităţilor publice, scopul exproprierii nefiind îndeplinit.
Instanţa de apel a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din Legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi că, în scopul reparatoriu al acestui act normativ, imobilele preluate abuziv de stat fac obiectul restituirii în natură, invocând totodată şi dispoziţiile art. 11 alin. (3), potrivit cu care „în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă".
Împotriva deciziei Curtea de Apel Craiova au declarat recurs reclamanta criticând-o pentru motivele de nelegalitate încadrate la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că, greşit instanţa a considerat incidente prevederile Legii 10/2001, întrucât aceasta a fost investită cu o acţiune în retrocedare şi că s-au încălcat dispoziţiile art. 35 şi art. 36 din Legea nr. 33/1994, exproprierea neatingându-şi scopul, terenul solicitat a fi retrocedat, fiind liber sub toată suprafaţa sa.
Pârâta D.G.F.P. Dolj, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice a promovat critici în sensul greşitei aprecieri a instanţelor, că exproprierea nu şi-a atins scopul, terenul aparţinând domeniului public, conform HG nr. 305 din 2 mai 2000, iar prin contractul de concesiune nr. 230 din 1 august 2002, spaţiile de antrenament şi competiţii din cadrul Stadionului „Ion Oblemenco" au fost concesionate către SC FC Universitatea Craiova, iar prin decretul nr. 344/1965, terenul a fost expropriat în scopul construirii unui complex sportiv.
Pârâtul Consiliul Local al municipiului Craiova, a dezvoltat aceleaşi critici referitoare la inaplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, susţinând în conţinutul motivelor de recurs, că terenul fiind inclus în perimetrul Complexului Sportiv „Ion Oblemenco" este ocupat de terenuri de fotbal pentru antrenament.
Recursul reclamantei este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce succed:
În limitele obiectului investirii, instanţa a avut de soluţionat o acţiune privind retrocedarea suprafeţei de 4013 mp teren, acţiunea reclamantei N.A.P. fiind întemeiată în drept, pe dispoziţiile art. 1 şi art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Este de observat că, în materia restituirii imobilelor preluate de stat, Legea nr. 10/2001 constituie reglementarea generală în raport cu Legea nr. 33/1994, şi că, intrarea în vigoare a acestei legi nu a abrogat dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, care se aplică atât în privinţa neutilizării bunului expropriat potrivit scopului de utilitate publică, începută sub imperiul vechii legi şi continuată după adoptarea celei noi, cât şi a efectelor pe care le generează acest fapt.
În cazul concret dedus judecăţii, reclamanta a ales calea dreptului comun, întemeindu-şi „acţiunea" pe dispoziţiile Legii 33/1994.
Cu această interpretare este de precizat că persoanele ale căror imobile au fost expropriate, pot investi instanţele cu o acţiune în retrocedare, în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994, dacă sunt îndeplinite condiţiile acestei legi aşa încât, motivarea instanţei de apel, cu referire la dispoziţiile Legii 10/2001 urmează a fi înlăturată, incidente în speţă fiind prevederile Legii 33/1994.
Instanţa de apel, în vederea lămuririi situaţiei juridice a terenului a dispus efectuarea unei noi probe utile, pertinente şi concludente (respectiv o expertiză tehnică imobiliară), din concluziile căreia, în mod corect a reţinut că, deşi destinaţia suprafeţei de 4.013 mp, conform Decretului nr. 344/1965 a fost pentru utilitate publică, în realitate aceasta nu s-a realizat în termenul de 1 an (filele 61 şi 68 dosar 342/civ/2004 al Curţii de Apel Craiova).
Păstrând concluziile raportului de expertiză efectuat în apel, Înalta Curte va respinge ca nefondate motivele de recurs ale pârâţilor Consiliul Local al Municipiului Craiova şi D.G.F.P. Dolj, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, întrucât, criticile acestora în sensul că terenul este afectat de utilitate publică şi face parte din domeniul public sunt infirmate concluziile de raportului de expertiză mai sus analizat.
Ca atare, nu sunt fondate criticile pârâtelor privind inaplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, deoarece cauza exproprierii nu şi-a atins scopul.
Cu precizarea că toate considerentele referitoare la Legea 10/2001 sunt străine cauzei este de observat că, în limitele obiectului investirii, al temeiului juridice indicat de reclamantă (art. 1 şi art. 35 din Legea nr. 33/1994) acţiunea este întemeiată şi, întrucât terenul nu este afectat de utilităţile publice, deşi a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 344/1965 al fostului Consiliului de Stat, cum scopul exproprierii nu a fost atins cu privire la terenul situat în Craiova în suprafaţă de 4013 mp, Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va modifica în parte Decizia Curţii de Apel Craiova şi va dispune restituirea către reclamantă a întregii suprafeţe teren identificat prin schiţa topografică anexă la raportul de expertiză întocmit de ing. M.P. (fila 62 dosar apel).
Va face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza primă şi art. 314 C. proc. civ.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi conform art. 312 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod va respinge ca nefondate, recursurile pârâţilor Consiliul Local al Municipiului Craiova şi D.G.F.P. Dolj, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta N.A.P. împotriva deciziei nr. 3011 din 22 septembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Modifică în parte Decizia menţionată, în sensul că dispune restituirea către reclamantă a suprafeţei de 4013 mp teren, identificat prin schiţa topografică anexă la raportul de expertiză întocmit de ing. M.P. (fila 62 apel).
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii D.G.F.P. Dolj în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi de Consiliul Local al Municipiului Craiova împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9030/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 82/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
