ICCJ. Decizia nr. 9239/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9239
Dosar nr. 17446/2004
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 294 din 17 iulie 2003, Primarul comunei Bălteşti, judeţul Prahova, a respins cererea formulată de I.A.S. privind restituirea în natură sau în echivalent a imobilului (casă de locuit cu anexe gospodăreşti şi teren de 0,5 ha) situat în comuna Bălteşti, jud. Prahova precum şi a terenului în suprafaţă de 71,5 ha, cu motivarea că notificatorul nu a depus actele doveditoare, în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 şi nu s-a prezentat în vederea acordării de măsuri reparatorii.
Contestaţia formulată împotriva acestei dispoziţii la 15 august 2003, a fost admisă în parte de Tribunalul Prahova, secţia civilă, care, prin sentinţa nr. 252 din 24 martie 2004 a anulat dispoziţia şi a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 19.688 mp situat în intravilanul comunei Bălteşti, jud. Prahova, astfel cum a fost identificat prin expertiza efectuată în cauză.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că autorului contestatoarei, I.T., i-au fost expropriate, la 2 martie 1949, mai multe suprafeţe de teren din intravilan, totalizând 19.688 mp suprafaţă în care se include şi terenul aferent construcţiilor, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la construcţii se reţine că persoana îndreptăţită nu a făcut dovada că acestea nu ar fi fost demolate şi nu s-au solicitat măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti.
Prin Decizia nr. 2117 din 15 iulie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de L.D. şi K.D.M., în calitate de moştenitoare ale contestatoarei, prin procurator S.G. şi admiţând apelul formulat de Primăria comunei Bălteşti, a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a respins contestaţia ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, întrucât suprafeţele de teren în litigiu, cuprinzând toate categoriile de folosinţă, au făcut obiectul legilor fondului funciar iar în ceea ce priveşte construcţiile preluate în anul 1949 de la autorii contestatoarei, acestea nu mai există în materialitatea lor, pe teren fiind identificate doar trei construcţii uşoare edificate între anii 1965-1970, din cu totul alte materiale decât cele descrise în acţiune.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. L.D. şi K.D.M., prin procurator S.G. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţin în esenţă că în mod greşit şi prin eronata interpretare a dispoziţiilor legale în materie, s-a respins contestaţia, ignorându-se caracterul de complinire al Legii nr. 10/2001, precum şi faptul că terenul solicitat se află în intravilanul localităţii.
De asemenea, se mai arată, construcţia veche expropriată în anul 1949, mai există şi în prezent, sub acest aspect concluziile expertizei fiind eronate.
Recursul se priveşte ca fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.
Instanţele nu au administrat suficiente probe şi nu au lămurit toate împrejurările de fapt care ar fi fost de natură să conducă la pronunţarea unei soluţii judicioase în cauza dedusă judecăţii.
Astfel, atât prin cuprinsul notificării cât şi al contestaţiei formulată la 15 august 2003, persoana îndreptăţită a solicitat restituirea în natură sau în echivalent a mai multor suprafeţe de teren, totalizând 71,5 ha, precum şi a construcţiilor aflate pe acestea, imobile care au fost preluate abuziv în proprietate de stat, de la autorii săi, I.E. şi I.T.
Din certificatul nr. 152 emis la 1 iulie 1996 de Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Prahova (f. 12, dosar 9498/2003 al Tribunalului Prahova) rezultă că într-adevăr T.I. figurează în „tabloul de moşieri expropriaţi conform Decretului nr. 83 din 2 martie 1949" cu o suprafaţă de 71,50 ha din care „conac" cu 0,50 ha teren aferent, fără a se specifica însă suprafaţa totală a terenului intravilan supus exproprierii şi dacă toate suprafeţele preluate în baza acestui act normativ se aflau pe raza comunei Bălteşti, jud. Prahova.
De altfel, actul depus în copie este ilizibil, ceea ce îngreunează interpretarea conţinutului acestuia.
Nici expertizele efectuate în cauză, care au tratat superficial obiectivele fixate de instanţă, nu au fost de natură să clarifice împrejurările particulare ale speţei.
Astfel, expertiza tehnică în construcţii, efectuată doar în prezenţa pârâtei, reţine că pe terenul în litigiu nu s-au identificat decât trei construcţii uşoare, posibil edificate în jurul anilor 1970, din alte materiale decât cele precizate de contestatoare, concluzii ce sunt contrazise de alte probe administrate în cauză şi de planşele foto depuse la dosar care confirmă susţinerile acesteia referitoare la existenţa în amplasamentul indicat, a unei construcţii vechi, cu mai multe încăperi, din cărămidă.
În ce priveşte expertiza tehnică topografică, aceasta se mărgineşte să învedereze instanţei că la Primăria Bălteşti nu s-au găsit acte de preluare a imobilului, fără a face trimitere la documentele în baza cărora şi-a fundamentat concluziile referitoare la suprafaţa de teren intravilan ce a aparţinut defunctului T.I.
Ca atare, în rejudecare, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, instanţa de trimitere va trebui să aprofundeze probatoriul, să dispună efectuarea unor expertize complete, în prezenţa ambelor părţi şi eventual a unei cercetări locale şi să solicite relaţii complete de la Direcţia Judeţeană Prahova a Arhivelor Naţionale, privind modalitatea trecerii în proprietatea statului a imobilelor ce au aparţinut autorilor contestatoarei, întinderea suprafeţei situată în intravilan, din totalul terenului expropriat şi dacă această suprafaţă se situa pe raza administrativă a aceleiaşi localităţi.
Nu în ultimul rând, în interpretarea ansamblului probator, instanţa trebuie să aibă în vedere ampla paletă de măsuri reparatorii instituită prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi caracterul de complinire al acesteia în raport cu alte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, sens în care urmează a se stabili, dacă din suprafeţele de teren intravilan în legătură cu care s-au solicitat măsuri reparatorii, unele au făcut obiectul legilor fondului funciar, în sensul că au fost efectiv restituite persoanei îndreptăţite.
Or, terenurile restituite la care pârâta a făcut trimitere în întâmpinarea sa (f. 9 dosar fond) au alte categorii de folosinţă, respectiv fond forestier şi agricol şi nu fac obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 (f. 22 şi 24, dosar nr. 9498/2003 al Tribunalului Prahova).
Aşa fiind, recursul se va admite, cu consecinţa casării deciziei atacate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare, instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele L.D. şi K.D.M. împotriva deciziei civile nr. 2117 din 15 iulie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9304/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9162/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
