ICCJ. Decizia nr. 9304/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9304
Dosar nr. 15821/2004
Şedinţa de la 16 noiembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată la 19 mai 2003 reclamantul D.Ş. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei Baba–Ana, judeţul Prahova, cerând să fie obligată să-i restituie, în natură, imobilele confiscate în baza deciziei nr. 83 din 30 ianuarie 1976 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Prahova, despăgubiri în sumă de cca. 75.000.000 lei pentru bunurile distruse (menţionate în cerere), compensarea acestei sume cu suma de 16.203.383 lei, primită cu titlu de despăgubire la data preluării imobilului precum şi obligarea la plata chiriei pentru un imobil, de la data notificării 25 iulie 2005 la zi (câte 100.000 lei/lunar).
Prin sentinţa civilă nr. 72 din 30 ianuarie 2004 Tribunalul Prahova a admis, în parte, acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantului sumele de 15.819.750 lei, contravaloarea chiriei actualizată, 28.316.900 lei contravaloare plantaţii şi 5.726.760 lei contravaloare construcţii demolate, sume ce urmează a fi compensate cu suma de 17.302.484 lei reprezentând despăgubiri primite de stat de către reclamant.
Urmare a compensării pârâta a fost obligată să plătească reclamantului diferenţa de 32.560.926 lei.
Prin Decizia civilă nr. 1282 din 22 aprilie 2004 Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de pârâtă şi a schimbat, în tot, sentinţa, în sensul că, a respins acţiunea reclamantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul D.Ş. reiterând situaţia de fapt expusă în cererea de chemare în judecată şi prezentând soluţiile adoptate de către instanţele de fond.
Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecăţii este lovit de nulitate pentru următoarele considerente:
În drept, recursul este o cale de atac deschisă hotărârilor nelegale care au fost pronunţate de instanţele de fond.
Dacă orice parte poate uza de această cale extraordinară de atac pentru a supune cenzurii şi controlului Înaltei Curţi hotărârea care a nemulţumit-o, ea este obligată, tocmai pentru a face posibil un atare control, să-şi motiveze recursul arătând temeiurile de drept pentru care cere desfiinţarea acelei hotărâri.
Soarta unui recurs depinde în primul rând de modul cum sunt formulate motivele de casare, căci numai motivul formulat în scris şi numai în măsura în care acesta a fost formulat poate fi cercetat de Înalta Curte.
Ori, în speţă, reclamantul nu a formulat în scris vreun motiv de casare, rezumându-se să arate care au fost pretenţiile sale şi care au fost soluţiile date de instanţele judecătoreşti în primă instanţă şi în apel, aspecte care nu satisfac cerinţele referitoare la motivarea recursului.
Aşa fiind, cum reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a-şi motiva recursul, obligaţie ce îi revenea în conformitate cu dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., şi cum, în cauză, nu sunt date motive de ordine publică, Înalta Curte, în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ. urmează a constata nulitatea recursului dedus judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamantul D.Ş. împotriva deciziei nr. 1282 din 22 aprilie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia Civilă
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9334/2004. Civil. Conflict de muncă. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 9239/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
