ICCJ. Decizia nr. 9349/2004. Civil. LEGEA NR.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9349
Dosar nr.11741/2004
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii D.V., B.A.S., D.C., S.M. şi B.C. au chemat în judecată pe pârâţii SC R. SA şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând desfiinţarea deciziei nr. 652/2002 emisă de Consiliul de Administraţie al SC R. SA şi să se dispună în principal restituirea în natură, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 a Fabricii de Cherestea Baia de Fier, judeţul Gorj şi a terenului aferent în suprafaţă de aproximativ 10.000 mp, situat în intravilanul comunei Baia de Fier, judeţul Gorj, proprietatea autorilor părţilor, unitate ce a trecut în proprietatea Statului Român conform Legii Naţionalizării nr. 119/1948.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanţii sunt moştenitorii legali, respectiv soţia supravieţuitoare şi fiii autorului D.G.C., iar Fabrica de Cherestea Baia de Fier a aparţinut autorilor reclamanţilor.
Tribunalul Gorj, prin sentinţa civilă nr. 155 din 30 mai 2003 a admis în parte acţiunea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 formulată de reclamanţi în contradictoriu cu SC R. SA şi A.P.A.P.S., a anulat Decizia nr. 652/2002 emisă de SC R. SA, a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent corespunzător imobilelor, teren şi construcţii de 2.697.801.540 lei; totodată, a respins acţiunea faţă de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în speţă, în raport cu situaţia privatizării societăţii pârâte deţinătoare sunt incidente dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în sensul că solicitarea de restituire în natură a imobilelor nu este admisibilă, reclamanţii fiind îndreptăţiţi să primească măsuri reparatorii prin echivalent corespunzător valorii acestora stabilită prin raportul de expertiză, cu precizarea că din valoarea terenului în suprafaţă de 10.000 mp va fi dedusă valoarea terenului solicitat prin acţiunea ce a format obiectul sentinţei civile nr. 310/2001, pronunţată de Judecătoria Novaci.
Măsurile reparatorii trebuie dispuse în contradictoriu cu A.P.A.P.S., instituţie publică implicată în privatizarea societăţii comerciale pârâte, dar şi în contradictoriu cu această societate ca unitate deţinătoare.
Reclamanta D.V. şi pârâtele SC R. SA şi A.P.A.P.S. au declarat apel.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 414 din 5 decembrie 2003, a respins apelurile ca nefondate.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că sunt incidente în speţă dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora pentru imobilele preluate cu titlu valabil evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent constând în bunuri ori servicii, acţiuni la societăţile comerciale, tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare corespunzător valorii imobilelor solicitate.
S-a mai reţinut că măsurile reparatorii trebuie dispuse în contradictoriu cu A.P.A.P.S., instituţie publică implicată în procesul de privatizare al societăţii comerciale pârâte, dar şi în contradictoriu cu această societate ca unitate deţinătoare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta D.V. şi pârâta SC R. SA.
Reclamanta D.V., prin recursul formulat, a făcut un scurt istoric al cauzei.
Pârâta SC R. SA a arătat, în esenţă, că, în cauză, se impune recalcularea valorii despăgubirilor stabilite, că măsurile reparatorii trebuiau dispuse aşa cum prevăd dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001. A mai susţinut că se impune reanalizarea situaţiei de fapt şi de drept şi de aceea este necesară casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru a se clarifica temeinicia acţiunii în conformitate cu dispoziţiile legale.
În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanta D.V., acesta se constată nul.
Potrivit art. 3021 C. procv. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii următoarele menţiuni: …lit. b) indicarea hotărârii care se atacă şi lit. c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.
Or, reclamanta D.V. nu a precizat în cererea de recurs hotărârea atacată şi nici nu a indicat motivele pe care îşi întemeiază cererea de recurs.
Recursul declarat de pârâta SC R. SA va fi admis pentru cele ce urmează.
Imobilul ce face obiectul prezentului litigiu a trecut în proprietatea Statului Român conform Legii naţionalizării nr. 119/1948, cu alte cuvinte a fost preluat cu titlu valabil şi nici una din părţi nu a susţinut altceva.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiat de Fondul Proprietăţii de Stat cu SC R. SA, SC R.C. SRL rezultă că societatea pârâtă a fost supusă privatizării prin vânzarea-cumpărarea de acţiuni de la Fondul Proprietăţii de Stat, prin contractul nr. MH 18 din 24 aprilie 2000.
Aşa cum a precizat SC R. SA prin adresa nr. 5110 din 15 noiembrie 2002, activele unei societăţi comerciale sunt formate din bunuri imobile şi circulante, iar din bunurile imobile fac parte mijloacele fixe şi terenurile.
Capitalul social al societăţii cuprinde valoarea tuturor activelor ei, iar acţiunile vândute cuprind valoare din capitalul social, cu alte cuvinte, valoarea terenurilor şi construcţiilor este cuprinsă în capitalul social.
Fostul F.P.S., ulterior A.P.A.P.S., a fost subiect de drept implicat în privatizare.
În speţă, sunt aplicabile prevederile art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Conform dispoziţiilor legale menţionate, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea.
Astfel, reclamanţii ar fi trebuit să notifice A.P.A.P.S., actualmente A.V.A.S. şi nu societatea privatizată.
Din moment ce persoanele îndreptăţite, conform legii, au notificat societatea privatizată, respectiv SC R. SA, aceasta, în mod legal a emis Decizia nr. 652/2002, prin care a respins cererea, îndrumând persoanele îndreptăţite să se adreseze A.P.A.P.S.
Pe cale de consecinţă, contestaţia reclamanţilor este nefondată, iar instanţele de fond şi apel au greşit anulând Decizia menţionată.
Totodată, prima instanţă a greşit atunci când a introdus în cauză A.P.A.P.S., deşi nu fusese notificată şi când a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent de către A.P.A.P.S. şi societatea privatizată, însă, în ceea ce priveşte A.P.A.P.S., actualul A.V.A.S., soluţia nu poate fi schimbată, deoarece aceasta nu a declarat recurs.
În ceea ce priveşte cererea A.V.A.S. de aderare la recurs, aceasta este inadmisibilă, întrucât prevederile art. 293 C. procv. civ. coroborate cu art. 316 din acelaşi cod cuprind o normă specifică apelului, neexistând instituţia aderării la recurs.
Faţă de cele exprimate mai sus, se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate în parte, în sensul că se va admite apelul declarat de SC R. SA şi va fi schimbată în parte sentinţa, în sensul că va fi admisă în parte acţiunea reclamanţilor împotriva pârâtei A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.) şi va fi obligată această pârâtă la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent corespunzătoare valorii de 2.697.801.540 lei şi va fi respinsă acţiunea faţă de SC R. SA şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Aşa cum s-a arătat mai sus, recursul reclamantei D.V. se constată nul, iar cererea de aderare la recurs formulată de A.V.A.S. va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC R. SA împotriva deciziei nr. 414 din 5 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează în parte Decizia atacată, în sensul că, păstrând dispoziţiile referitoare la respingerea apelurilor declarate de contestatoarea D.V. şi intimata A.P.A.P.S. (actualmente A.V.A.S.), admite apelul declarat de SC R. SA Tg. Jiu şi schimbă în parte sentinţa civilă nr. 155 din 30 mai 2003 a Tribunalului Gorj, secţia civilă, astfel:
Admite în parte acţiunea civilă introdusă de reclamanţii D.V., B.A.S., D.C., S.M. şi B.C. împotriva pârâtei A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.) şi dispune acordarea către reclamanţi de către această pârâtă de măsuri reparatorii în echivalent corespunzătoare valorii de 2.697.801.540 lei (269.780 RON) a imobilului teren şi construcţii şi respinge aceeaşi acţiune faţă de pârâţii SC R. SA Tg. Jiu şi Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.
Constată nul recursul declarat de reclamanta D.V. împotriva aceleiaşi decizii.
Respinge ca inadmisibilă cererea de aderare la recurs formulată de A.V.A.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9398/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9240/2004. Civil. Daune. Recurs → |
|---|
