ICCJ. Decizia nr. 9398/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9398
Dosar nr. 8737/2004
Şedinţa din 17 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 206 din 23 aprilie 2003, Tribunalul Arad a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii V.H., V.C. şi L.R., în contradictoriu cu Primarul comunei Vladimirescu, Consiliul local al comunei Vladimirescu, Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 Vladimirescu şi Inspectoratul Şcolar judeţean Arad, a constatat că imobilul a fost preluat fără titlu şi s-au respins capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute a încheierii de carte funciară, anularea dispoziţiei nr. 389/2002, obligarea emiterii unei noi dispoziţii de restituire în natură şi evacuarea pârâtului Inspectoratul Şcolar judeţean Arad.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că imobilul care face obiectul litigiului a fost preluat de stat, conform Legii reformei agrare, ca urmare a trecerii acestuia pe lista Comitetului local pentru reforma agrară a comunei Vladimirescu, însă această lege nu prevede că se expropriază şi casele de locuit.
De aceea, imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil.
Se mai reţine că dispoziţia contestată este legală, în raport de prevederile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, modificată prin OUG nr. 184 din 12 decembrie 2002, iar în privinţa tardivităţii înregistrării contestaţiei, aceasta iniţial a fost înregistrată la data de 18 noiembrie 2002, însă a fost restituită, cu menţiunea de a fi semnată şi a se depune actele doveditoare.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 234 din 17 decembrie 2003, a admis recursul declarat de reclamanţi, a anulat dispoziţia nr. 389 din 8 octombrie 2002 emisă de Primarul comunei Vladimirescu şi a fost obligat Primarul comunei Vladimirescu să emită în favoarea reclamanţilor o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Restul dispoziţiilor sentinţei au fost menţinute, s-au respins apelurile declarate de pârâţi şi au fost obligaţi pârâţii să plătească apelanţilor-reclamanţi suma de 1.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că în mod corect prin sentinţa apelată nu s-a dispus restituirea în natură a imobilului, deoarece acesta este destinat unei instituţii publice, respectiv şcolii generale pentru clasele I-IV, destinaţie confirmată prin înscrierea lui în domeniul public al comunei, conform HG nr. 976/2002. Apelul declarat de reclamanţi este însă întemeiat în privinţa solicitării subsidiare de a se dispune obligarea primarului la emiterea unei dispoziţii pentru ofertă de restituire prin echivalent, obligaţie stabilită expres de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Se mai reţine, că instanţa poate doar să cenzureze oferta de despăgubire prin echivalent şi nu să oblige la plată, câtă vreme această obligaţie revine, conform art. 36-40 din lege, Ministerului Finanţelor Publice.
Referitor la apelurile declarate de pârâţi, se reţine că în mod corect prin sentinţa apelată s-a constatat că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, fiind aplicată reforma agrară la un imobil care avea destinaţia de locuinţă, exceptat de la preluare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii şi pârâţii Primarul comunei Vladimirescu şi Consiliul local al comunei Vladimirescu.
Reclamanţii, invocând art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., susţin că instanţa de apel nu a avut în vedere faptul că primarul nu a răspuns notificării în termenul prevăzut de lege, iar consiliul local prin hotărârea nr. 10 a propus, după formularea notificării, ca imobilul să fie trecut în proprietatea publică.
Arată recurenţii, că au fost încălcate dispoziţiile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 6 şi art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 şi că la data emiterii dispoziţiei contestate, precum şi la data înregistrării contestaţiei, OUG nr. 184/2002 nu era în vigoare.
Recurenţii mai susţin că imobilul fiind preluat de stat fără titlu valabil, deţinătorul are obligaţia legală să-l restituie în natură, iar primăria are posibilitatea să mute şcoala într-o altă clădire, evidenţiată în C.F.
Pârâţii, Primarul comunei Vladimirescu şi Consiliul local Vladimirescu, prin declaraţii de recurs care au acelaşi conţinut, fără să invoce vreun motiv de recurs, susţin că cererea formulată de reclamanţi nu întruneşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, deoarece, cu actele depuse la dosar, nu s-a făcut dovada că imobilul a fost preluat fără titlu valabil.
Arată recurenţii-pârâţi că imobilul proprietatea numitului V.S. a trecut în proprietatea statului conform menţiunilor din C.F. poziţia B 4, unde se arată clar că trecerea s-a făcut în baza sentinţei civile nr. 2130/1961 a Tribunalului popular al raionului Arad. Deoarece hotărârea nu a fost atacată cu recurs, are autoritate de lucru judecat şi nu mai poate fi anulată. Reclamanţii au susţinut că s-a trecut greşit numărul C.F. fără să facă dovada acestei susţineri, iar V.C. nu a făcut dovada calităţii sale de moştenitor al fostului proprietar.
Prin cererea înregistrată la instanţă la data de 8 noiembrie 2004, Primarul comunei Vladimirescu, judeţul Arad, a invocat excepţia tardivităţii formulării recursului de către reclamanţi, susţinând că, faţă de data primirii hotărârii atacate, recursul s-a declarat la data de 3 februarie 2004, cu depăşirea termenului legal.
Pentru considerentele la care ne vom referi în continuare, excepţia tardivităţii recursului declarat de reclamanţi va fi respinsă, recursul declarat de reclamanţi va fi admis, iar recursul declarat de pârâţi va fi respins.
În raport de prevederile art. 301 şi art. 104 C. proc. civ., reclamanţii au declarat recursul în termenul legal.
Articolul 301 C. proc. civ. prevede că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar art. 104 C. proc. civ. prevede că actele de procedură trimise prin poştă sunt îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui.
Or, în prezenta cauză, reclamanţii cărora, conform proceselor-verbale aflate la filele 58-61 din dosarul instanţei de apel, hotărârea atacată le-a fost comunicată la data de 15 ianuarie 2004, au expediat recursul, recomandat, prin poştă, la data de 30 ianuarie 2004, conform ştampilei aplicate pe plicul aflat la fila 12 din dosarul instanţei de recurs.
Recursul declarat de reclamanţi este întemeiat, iar recursurile declarate de pârâţi sunt neîntemeiate, deoarece, în raport de prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a imobilului.
Articolul 16 din lege se referă la imobilele ocupate de unităţi bugetare din învăţământ, din sănătate, aşezăminte culturale şi instituţii publice, iar dreptul persoanei îndreptăţite la măsuri reparatorii a fost stabilit diferit în raport de conţinutul alin. (4).
Iniţial, imobilele preluate fără titlu valabil, care, conform art. 16 alin. (4), erau excluse de la aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2), puteau fi restituite în natură, însă prin art. 1 pct. 2 şi 3, cuprins în titlul I din OUG nr. 184 din 18 decembrie 2002, alin. (4) al art. 16 a fost modificat, în sensul că pentru bunurile stabilite potrivit procedurii de la alin. (2), s-a prevăzut că „sunt pe durata afectaţiunii de interes public, bunuri proprietate publică şi au regimul prevăzut de lege".
Dispoziţiile art. 1 pct. 2 şi 3 din OUG nr. 184/2002 fiind abrogate expres prin Legea nr. 48 din 23 martie 2004, a reintrat în vigoare art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în forma iniţială, care stabilea dreptul persoanelor îndreptăţite la restituirea în natură a imobilului, dacă preluarea s-a făcut fără titlu valabil.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 48 din 23 martie 2004, recurenţii-reclamanţi erau îndreptăţiţi la restituirea în natură a imobilului preluat fără titlu valabil, iar susţinerea recurenţilor-pârâţi că imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil, în baza sentinţei civile nr. 2130 din 19 mai 1961 a Tribunalului Popular al oraşului Arad, nu este întemeiată, deoarece bunul nu a trecut în proprietatea statului prin hotărârea judecătorească invocată de recurenţii-pârâţi, aflată la fila 39 din dosarul instanţei de fond.
Imobilul proprietatea autorului reclamanţilor a fost preluat de stat, conform Legii reformei agrare, fiind trecut pe lista Comitetului local pentru reforma agrară a comunei Vladimirescu, aşa cum corect s-a reţinut prin sentinţa instanţei de fond şi prin Decizia atacată.
Această menţiune este făcută în C.F., foaia de proprietate B, numărul serial 2.
La numărul serial 3 există menţiunea că, prin actul de proprietate nr. 1458/1956, imobilul a fost restituit fostului proprietar V.S., iar prin sentinţa civilă 2130 din 19 mai 1961, s-a constatat că acest act a fost revocat prin Decizia nr. 549 din octombrie 1960, deoarece imobilul era folosit de G.A.C.
Prin urmare, prin revocarea actului de restituire, imobilul preluat conform Legii reformei agrare a rămas în proprietatea statului.
De altfel, modul de preluare a imobilului de către stat, în prezent este lipsit de relevanţă, deoarece art. 16 din Legea nr. 10/2001, a fost modificat prin Titlul I art. 1 pct. 37 din Legea nr. 247/2005, iar în noua lui redactare, fără să distingă după modul de preluare a bunului (cu sau fără titlu valabil) textul consacră dreptul foştilor proprietari sau, după caz, al moştenitorilor acestora de a li se restitui imobilul în proprietate, cu obligaţia de a-i menţine afectaţiunea pe o perioadă de până la 3 sau 5 ani, în condiţiile şi după distincţiile prevăzute expres în textul menţionat.
Neîntemeiată este şi critica formulată de recurenţii-pârâţi privitoare la calitatea reclamantului V.C. de moştenitor legal al fostului proprietar.
Din conţinutul înscrisurilor aflate la filele 21, 22 din dosarul instanţei de fond rezultă că reclamantul V.C. este fiul lui V.S., născut la data de 21 noiembrie 1935, decedat la data de 3 octombrie 1990 şi că V.S.(tatăl recurentului) este fiul fostului proprietar al imobilului a cărui retrocedare se cere.
Prin urmare, V.C., în calitatea lui de nepot al fostului proprietar, este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, în sensul Legii nr. 10/2001.
Pentru considerentele expuse, se va respinge excepţia invocată de recurentul-intimat Primarul comunei Vladimirescu, va fi admis recursul declarat de reclamanţi, va fi casată în parte Decizia atacată şi se va dispune restituirea către reclamanţi a imobilului teren şi construcţii, situat în str. S., înscris în C.F. Vladimirescu, nr. top 205-206, în condiţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Celelalte dispoziţii ale deciziei atacate se menţin, recursurile declarate de pârâţii Primarul comunei Vladimirescu şi Consiliul local al comunei Vladimirescu vor fi respinse, iar, conform art. 274 C. proc. civ., recurenţii-pârâţi şi intimatul-pârât Inspectoratul şcolar judeţean Arad vor fi obligaţi să plătească recurenţilor-reclamanţi cheltuielile de judecată efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepţia tardivităţii recursului declarat de recurenţii-reclamanţi L.R., V.C. şi V.H., invocată de recurentul-pârât Primarul comunei Vladimirescu.
Admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi L.R., V.C. şi V.H., casează în parte Decizia civilă nr. 234 din 17 decembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara şi dispune restituirea către reclamanţi a imobilului, teren şi construcţii, situat în str. Ş., înscris în C.F. Vladimirescu, nr. top 205-206, în condiţiile dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate.
Respinge recursurile declarate de pârâţii Primarul comunei Vladimirescu şi Consiliul local al comunei Vladimirescu.
Obligă recurenţii-pârâţi Primarul comunei Vladimirescu, Consiliul local al comunei Vladimirescu şi intimatul-pârât Inspectoratul Şcolar judeţean Arad la 1.644,20 RON cheltuieli de judecată în recurs către recurenţii-reclamanţi L.R., V.C. şi V.H.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9708/2004. Civil. Conflict de munca, litigii... | ICCJ. Decizia nr. 9349/2004. Civil. LEGEA NR.10/2001. Recurs → |
|---|
