ICCJ. Decizia nr. 9240/2004. Civil. Daune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9240
Dosar nr. 17636/2004
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4436 din 13 iunie 2002 precizată la data de 7 aprilie 2003 reclamantul T.R.L. a chemat în judecată Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice şi a solicitat să fie obligat, în temeiul art. 504 C. proc. pen. şi art. 998-999 C. proc. civ., să-i plătească sumele de 1 miliard lei daune materiale plus 9 miliarde lei daune morale.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a fost reţinut 24 de ore la data de 8 iulie 1997 şi arestat preventiv 30 zile în perioada 9 iulie–7 august 1997. Ulterior, prin sentinţa penală nr. 420 din 14 iunie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 634 din 30 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus achitarea sa pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma continuată prevăzută de art. 148 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
A precizat reclamantul că prejudiciul material este reprezentat de contravaloarea unor cheltuieli medicale urmare unei grave maladii cardiace descoperite ulterior eliberării din detenţie şi a onorariilor de avocat plătite pe parcursul desfăşurării procesului penal.
A mai menţionat reclamantul că a suferit prejudicii morale grave determinate de privarea de libertate şi afectarea prestigiului său ca persoană publică în calitate de preşedinte al unei societăţii bancare importante.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 843 din 20 octombrie 2003 a admis în parte acţiunea şi a obligat Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice la plata sumelor de 638.692.170 lei, daune materiale şi 75.000.000 lei, daune morale.
Soluţia a fost menţinută prin Decizia civilă nr. 1434 din 21 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin care au fost respinse apelurile formulate de Ministerul Finanţelor Publice, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi reclamantul T.R.L. împotriva sentinţei pronunţate de tribunal.
Instanţele au stabilit că reclamantul T.R.L. a fost reţinut 24 de ore la data de 8 iulie 1997 şi arestat preventiv 30 de zile în perioada 9 iulie–7 august 1997. Prin sentinţa penală nr. 420 din 14 iunie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 634 din 30 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului, fost preşedinte al Băncii Române de Comerţ Exterior pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată prevăzută de art. 148 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a reţinut că prejudiciul material în cuantum de 638.894.720 lei a fost corect stabilit prin expertiză contabilă şi repară integral costul cheltuielilor materiale şi al celor reprezentate de onorariilor de avocat achitate de reclamant.
S-a considerat că suma de 75.000.000 lei este îndestulătoare pentru a acoperi prejudiciul moral suferit de reclamant prin privarea sa de liberate şi atingerea adusă prestigiului său profesional.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 1434 din 21 iuni4e 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că: 1. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină în soluţionarea capătului de cerere, privind acordarea daunelor materiale, fiind încălcate dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.; 2. suma acordată reclamantului cu titlu de daune morale depăşeşte valorile nepatrimoniale lezate: personalitatea, viaţa, sănătatea şi prestigiul profesional.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs şi Ministerul Finanţelor Publice care a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut în esenţă că expertiza contabilă extrajudiciară nu îi este opozabilă şi, ca atare, cuantumul daunelor materiale nu a fost probat de reclamant; 2. cuantumul prejudiciului moral a fost stabilit de instanţă fără a se face referire la critici precise; 3. normele cuprinse în art. 504-507 C. proc. pen. au caracter special faţă de dispoziţiile art. 998-999 C. civ. astfel încât aplicarea concomitentă a acestora, cum s-a procedat în speţă, este greşită.
Recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice urmează să fie respinse ca nefondate pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârea va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.
În speţă, instanţa de apel s-a conformat dispoziţiilor procedurale menţionate şi a motivat, în fapt şi în drept, hotărârea.
Astfel s-a reţinut corect că în perioada 8 iulie-7 august 1997 reclamantul T.R.L. a fost reţinut şi arestat preventiv precum şi că, prin hotărârea judecătorească definitivă s-a dispus achitarea acestuia pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma continuată, prevăzută de art. 148 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a considerat de asemenea just că reclamantul a fost privat de libertate în mod nelegal, în cursul procesului penal, astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile art. 504 C. proc. pen. care îi dau dreptul la repararea pagubei.
Stabilirea cuantumului prejudiciului s-a făcut corect prin referire la dispoziţiile art. 998- 999 care reprezintă dreptul comun, temeiul răspunderii civile delictuale şi care complinesc normele speciale reprezentate de art. 504 C. proc. civ.
Stabilirea cuantumului prejudiciului material la suma de 638.894.720 lei s-a făcut pe baza expertizei extrajudiciare întocmite de expert autorizat D.M.C., lucrare depusă la data de 8 mai 2003. Nici la termenele acordate ulterior la instanţa de fond şi nici în apel recurentele nu au solicitat instanţei, în condiţiile art. 212 C. proc. civ. întregirea expertizei sau efectuarea unor noi expertize.
Stabilirea cuantumului prejudiciului moral a fost stabilit prin apreciere la suma de 75.00.000 lei în raport de durata privării de liberate, 31 de zile, de suferinţele fizice şi psihice determinate de aceasta dar şi de atingerea adusă onoarei şi reputaţiei reclamatului.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 1434 din 21 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a declarat recurs reclamantul T.R.L., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. sub aspectul cuantumului daunelor morale şi a susţinut, în esenţă, că: 1. suma de 75.000.000 lei nu reprezintă repararea integrală a prejudiciului moral suferit prin atingerea gravă a stării sale de sănătate, imaginii sale publice, vieţii sale profesionale ulterioare.
Recursul urmează să fie respins ca nefondat.
La stabilirea cuantumului prejudiciului moral cum s-a arătat şi anterior instanţa a ţinut seama de durata privării de libertate a reclamantului, de atingerea adusă prin aceasta stării sale de sănătate dar şi imaginii publice şi profesionale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de reclamantul T.R.L. şi de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 1434/A din 21 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9349/2004. Civil. LEGEA NR.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9237/2004. Civil. LG.10/2001. Recurs → |
|---|
