Daune morale. Arestare nelegală. Criterii de evaluare a întinderii despăgubirii
| Comentarii |
|
La evaluarea întinderii despăgubirii pentru prejudiciul moral suferit prin arestarea nelegală, instanţa, statuând în echitate, are în vedere, în principal, criteriile referitoare la: suferinţele fizice şi psihice, expunerea la dispreţul public, atingerea gravă adusă onoarei şi demnităţii persoanei, afectarea gravă a prestigiului profesional al reclamantului, precum şi a personalităţii sale morale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 4286 din 8 Iunie 2004
Reclamantul R.G. a chemat în judecată statul român, pentru a fi obligat la 1,5 miliarde lei reprezentând "reparația materială și morală pentru arestarea nelegală în perioada 7 septembrie-7 decembrie 1993, întrucât, după 6 ani de procese, în final, prin decizia penală nr. 1297 din 1 aprilie 1999, a Curții Supreme de Justiție, secția penală, a fost achitat, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există), pentru infracțiunea de luare de mită.
Prin sentința civilă nr. 129 din 1 martie 2002 a Tribunalului Galați i s-au acordat 56.023.738 lei daune materiale și 500.000.000 lei daune morale, iar prin decizia nr. 51/A din 31 martie 2003 a Curții de Apel Galați s-au majorat daunele materiale la 72.868.373 lei, iar cele morale la 1 miliard de lei.
Contra acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, criticând-o cu privire la criteriile de stabilire a daunelor morale.
Ambele recursuri sunt nefondate.
Este evidentă arestarea ilegală a reclamantului și lipsirea sa de libertate, pe o perioadă de peste 90 de zile, cu consecința pierderii demnităților publice exercitate, a profesiei de medic și a privării sale de exercițiul celorlalte drepturi constituționale. Acestea constituie elemente semnificative în continuarea prejudiciului moral suferit de reclamant - un prejudiciu psihic, un prejudiciu profesional și de imagine multiplu și complex, un prejudiciu de funcție și un altul relativ la viața sa privată și chiar la condiția umană de om liber. Existența acestui prejudiciu moral complex, ca o consecință directă a lipsirii ilegale de libertate, constatată, ca atare, definitiv, după aproape 6 ani de proces penal, rezultă din probe și nu este contestată.
Relativ la întinderea despăgubirii pentru acest prejudiciu moral la care reclamantul este îndreptățit, instanța de apel, statuând în echitate, printr-o apreciere atentă și pertinentă a complexului material probator, a dat o evaluare adecvată a daunelor morale compensatoare, fiind, totodată, imparțială și echidistantă în acest sens. Ea a avut în vedere, în principal, criteriile referitoare la:
- consecințele suferite pe plan fizic și psihic;
- expunerea la disprețul public în calitate de inculpat și de condamnat;
- atingerea gravă adusă onoarei și demnității sale:
- aducerea sa în incinta instanțelor și a parchetelor, ca inculpat, în mod repetat, timp de aproape 6 ani pentru o faptă inexistentă și lipsirea ilegală de libertate timp de 3 luni.
- sentimentul de frustrare accentuată creat reclamantului, de dezumanizare și de afectare gravă a prestigiului său profesional și a personalității sale morale ș.a.
Toate aceste criterii aplicate, în concret și adecvat, în speță, justifică evaluarea făcută de instanța de apel.
Pe cale de consecință, recursurile au fost respinse, ca nefondate.
| ← Imobil preluat în mod abuziv de stat. Lipsa răspunsului... | Eroare judiciară. Despăgubiri. Termenul acţiunii → |
|---|
