Restituirea imobilului de către stat. Cerere fondată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001. Persoana îndreptăţită să ceară restituirea
| Comentarii |
|
Numai proprietarul deposedat de stat şi moştenitorii săi pot cere restituirea imobilului, astfel cum rezultă din art. 3 alin. (1) lit. a) şi 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, iar nu şi persoana căreia i s-a vândut bunul.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 3562 din 12 Mai 2004
Prin contestație, A.M.L. a solicitat, în contradictoriu cu SC Neptun-Olimp SA, anularea dispoziției nr. 11 din 19 septembrie 2002, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a unui imobil situat în orașul Eforie Sud, județul Constanța. în motivarea contestației s-a arătat că imobilul a fost în proprietatea soților P.G.C. și P.A., iar moștenitorul acestora, P.C., a vândut bunul către reclamantă, aceasta fiind, deci, succesoare în drepturi. Prin decizia contestată, intimata a respins însă cererea de restituire în natură a imobilului, apreciindu-se că reclamanta nu este o persoană îndreptățită, în sensul Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 1380 din 17 decembrie 2002, a respins contestația, reținând, în esență, că în raport cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 și art. 4 alin. (2) din aceeași lege, reclamanta nu are calitate de moștenitor, fiind un succesor cu titlu particular, în baza contractului de vânzare-cumpărare perfectat cu moștenitorul fostului proprietar.
Prin decizia civilă nr. 30 din 1 aprilie 2003, Curtea de Apel Constanța a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței, pe care a schimbat-o, în sensul că a dispus anularea dispoziției nr. 11 din 19 septembrie 2002, emisă de SC Neptun-Olimp SA și a obligat pe pârâta RAAPPS București - SRP Neptun (SC Neptun-Olimp SA) să restituie în natură reclamantei imobilul compus din construcție (Vila P.) cu destinația de locuință și teren, în suprafață de 300 mp.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1027 din 21 iunie 2000, vânzătorul P.C. a înstrăinat apelantei imobilul în litigiu, cunoscut sub denumirea de Vila P., în contract stipulându-se că bunul vândut este dobândit prin moștenire și în baza unei hotărâri judecătorești definitive, judecata recursului promovat împotriva acestei hotărâri fiind suspendată, în temeiul Legii nr. 10/2001. Ca urmare, cumpărătoarea a devenit succesorul de drept al imobilului, având calitatea de persoană îndreptățită, care poate folosi calea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, ce nu interzice expres acest lucru, aflându-se în prezența retractului litigios prevăzut de art. 1402-1404 C. civ., prin ale cărui efecte dobânditorul se substituie în drepturile vânzătorului.
Recursul declarat de pârâtă este întemeiat.
Calitatea de proprietar al imobilului aparținea numitului P.C., care putea, ca persoană îndreptățită, să ceară restituirea imobilului pe calea Legii nr. 10/2001, dreptul fiindu-i recunoscut acestuia, potrivit dreptului comun, prin sentința civilă nr. 5803/1998 a Judecătoriei Constanța, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2818/1999 a Tribunalului Constanța.
Prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1027 din 21 iunie 2000, P.C. a înstrăinat reclamantei imobilul în litigiu, actul juridic cuprinzând mențiunile privind modul de dobândire a dreptului de proprietate de către vânzător, inclusiv împrejurarea după care cauza în care s-a pronunțat sentința nr. 5803/1998 se află în recurs. Această împrejurare este însă o chestiune care interesează părțile contractante, fiind vorba de efectele juridice pe care un asemenea act, cu un astfel de obiect, le produce între părți, neputându-se reține, în raport cu un terț, existența unui retract litigios, astfel cum apreciază instanța de apel. Aceasta fie și numai pentru că, printre altele, retractul litigios, prin definiție, reprezintă manifestarea unilaterală de voință prin care debitorul unui drept litigios - care a fost transmis de către creditor unei alte persoane, printr-o cesiune de creanță cu titlu oneros - poate să stingă litigiul și totodată obligația sa, oferind cesionarului - noul său creditor - suma cu care el a plătit efectiv cedentului creanța respectivă. Or, în speță, nu suntem într-o asemenea ipoteză, în realitate fiind vorba numai de vânzare-cumpărarea unor drepturi litigioase, în principal, față de cadrul procesual existent, a dreptului de a recurge, în calitate de eventual proprietar, la procedura restituirii în natură a unui imobil, în condițiile Legii nr. 10/2001.
în interpretarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, este de reținut că scopul și rațiunea acesteia nu pot fi decât acelea de a se acorda măsuri reparatorii foștilor proprietari ale căror imobile au fost preluate abuziv în perioada de referință. în acest sens, în art. 3 din lege, legiuitorul definește persoanele îndreptățite la aceasta, categoriile respective fiind enumerate limitativ, restrictiv, deci, în ce interesează, prevăzându-se că sunt îndreptățite, persoanele fizice, proprietare la data preluării în mod abuziv a imobilului. Singura excepție este prevăzută în art. 4 din lege, potrivit alin. (2), de prevederile legii beneficiind și moștenitorii persoanei fizice îndreptățite. Este vorba desigur de cei îndreptățiți, prin moștenire legală sau testamentară, împrejurare ce rezultă din economia legii și din Normele metodologice de aplicare a acesteia, pct. 4.2.-4.4. Așadar, chiar dacă reclamanta se consideră a fi un succesor cu titlu particular al imobilului în litigiu, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare amintit, nu se poate considera persoană îndreptățită, în condițiile și în sensul Legii nr. 10/2001, pentru a putea recurge la procedura acestei legi în vederea restituirii în natură a imobilului.
Cum prezenta judecată nu privește valabilitatea și efectele juridice între părți ale actului respectiv, nimic nu îl împiedică pe actualul reclamant să dea curs, pe orice cale, împlinirii acestor efecte.
Față de cele arătate, recursul a fost admis, cu modificarea corespunzătoare a hotărârii atacate.
| ← Sindicat. Calitate procesuală activă. Condiţie | Imobil preluat fără titlu. Revendicare admisă. Contract de... → |
|---|
