Contract de donaţie către stat. Acţiune privind anularea contractului pentru vicierea consimţămîntului donatorului prin violenţă. Prescrierea dreptului la acţiune.
| Comentarii |
|
Prin prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, s-a stabilit că, printre imobilele preluate în mod abuziv se numără şi cele donate statului, dacă a fost admisă acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, text de lege în baza căruia nu operează însă repunerea în termenul de prescripţie, ci prin care se precizează în ce condiţii poate fi considerat preluat abuziv un imobil donat statului.Ca urmare, acţiunea în anulare a donaţiei făcută statului, în perioada la care se referă Legea nr. 10/2001(6 martie 1945- 22 decembrie 1989) este prescrisă dacă nu a fost introdusă în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 al Decretului nr. 167/1958, termen care a început sa curgă, pentru vicierea consimtământului donatorului, prin violenţă, confrom art. 9 din acelaşi Decret, la încetarea violenţei care nu se mai poate pune din 1990.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 2056 din 16 Martie 2005
Reclamantul M.P. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie dispusă anularea actului de donație, privind un teren în suprafață de 990 mp, situat în București, susținând că oferta de donație din 19 octombrie 1973 în favoarea statului a fost făcută cu vicierea consimțământului donatarului.
Prin sentința civilă nr. 5225 din 11 septembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, acțiunea a fost respinsă, ca prescrisă, soluție confirmată prin decizia nr. 829 din 26 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că imobilul a trecut în proprietatea statului prin donație, în baza Decretului nr. 458/1954, act normativ neconstituțional și abuziv, situație în care nu este aplicabil dreptul comun, că dreptul la acțiune este imprescriptibil și că, oricum, prin prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 a operat repunerea sa în termenul de prescripție.
Recursul este nefondat.
Prin prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, s-a stabilit că, printre imobilele preluate în mod abuziv, se numără și cele donate statului, dacă a fost admisă acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, text de lege în baza căruia nu operează repunerea în termenul de prescripție, ci prin care se precizează în ce condiții poate fi considerat preluat abuziv un imobil donat statului.
Dreptul la acțiune privind nulitatea unui act juridic este imprescriptibil când este lovit de nulitate absolută și prescriptibil când este lovit de nulitate relativă.
Prin acțiune, reclamantul a solicitat anularea actului de donație, susținând că i-a fost viciat consimțământul, deci dreptul la acțiune este prescriptibil, întrucât în atare situație actul juridic este lovit de nulitate relativă.
Conform art. 9 din Decretul nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune în anularea unui act juridic pentru violență începe să curgă de la data când aceasta a încetat, iar potrivit art. 3 din același decret, termenul de prescripție este de 3 ani.
Or, din 1990 nu se mai putea pune problema existenței vreunei violențe, reclamantul având posibilitatea formulării acțiunii în limita termenului de prescripție susmenționat, termen cu mult după la data de 13 martie 2003, când a fost înregistrată acțiunea.
în consecință, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4957/2005. Civil | Cerere de restituire în natură a unui teren intravilan.... → |
|---|
