ICCJ. Decizia nr. 10128/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificarea formulată la 10 august 2001, P.M.I. și P.M.R. au cerut Primăriei Municipiului Brașov, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului în suprafață totală de 870 mp, situat în Brașov, preluat în proprietatea statului prin Decretul Consiliului de Stat nr. 335 din 7 septembrie 1988.
Prin deciziile nr. 702 și 703 din 23 mai 2002, Primăria Municipiului Brașov, a respins cererile persoanelor îndreptățite, vizând restituirea în natură a celor două parcele de câte 435 mp, oferind, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (4) și (8) și art. 24 alin. (1) din Legea 10/2001, măsuri reparatorii în echivalent corespunzătoare valorii celor două imobile, constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.
S-a reținut în cuprinsul celor două decizii că terenurile, însumând suprafața totală de 870 mp sunt ocupate de construcția blocului din Brașov și amenajările exterioare ale acestuia.
La 20 iunie 2002, persoanele îndreptățite au contestat aceste dispoziții solicitând obligarea intimatei de a schimba modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, prin atribuirea în natură a suprafeței libere de construcții.
Investit cu soluționarea litigiului, Tribunalului Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 152/S din 7 aprilie 2003, a respins ca neîntemeiată contestația formulată în contradictoriu cu Municipiul Brașov, prin Primar și pentru lipsa calității procesuale pasive a intimaților Prefectura Brașov și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren iar prin dispozițiile atacate, persoanelor îndreptățite li s-a făcut o ofertă concretă privind acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.
Pe de altă parte, se mai arată, prin dispozițiile art. 11 alin. (8) din Legea 10/2001, măsurile reparatorii în echivalent sunt limitate la cele două modalități mai sus expuse, excepție făcând doar ipoteza prevăzută de alin. (9) al textului, ce vizează imobilele care aveau o altă destinație decât aceea de locuință, ceea ce nu este cazul în speță.
Apelul declarat de contestatori a fost admis prin decizia nr. 306/Ap din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, care, a anulat în parte sentința, a respins excepția calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Brașov și evocând fondul a admis în parte contestația și a dispus dezmembrarea imobilului înscris în C.F. Brașov în suprafață totală de 3807,52 mp, în trei loturi, în suprafață de 3103, 52 mp, 580 mp și respectiv 124 mp, conform dispozitivului.
Totodată, a dispus restituirea în natură către contestatori, a terenurilor cuprinse în loturile nr. 2 și 3, cu suprafețele de 580 mp și respectiv 124 mp, precum și întabularea în C.F. Brașov a dreptului de proprietate al Statului Român asupra lotului nr.1 și al contestatorilor asupra loturilor nr. 2 și 3.
A respins restul pretențiilor formulate pe calea contestației.
A păstrat din sentința apelată, dispoziția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii Brașov.
A respins, ca inadmisibilă, cererea formulată în instanța de apel, privind acordarea despăgubirilor bănești pentru terenul ocupat de construcții.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea imobilului, teren și construcție, ulterior demolată, ocupă doar parțial suprafața în legătură cu care s-a formulat notificarea astfel că, în acord cu dispozițiile art. 11 alin. (3) și respectiv art. 10 alin. (3) din lege, se impune restituirea în natură a părții rămasă liberă de construcții, precum și a suprafeței pe care s-au ridicat construcții neautorizate.
în ce privește despăgubirile bănești solicitate pentru imobilul construcție, s-a reținut că cererea nu poate fi primită în condițiile în care, la data exproprierii s-au acordat despăgubiri în sumă de 77.956 lei și respectiv 59.151 lei, ce acoperă valoarea clădirilor demolate.
Cererea persoanelor îndreptățite de a li se acorda despăgubiri bănești pentru terenul ocupat de construcții a fost privită ca inadmisibilă, în condițiile în care a fost formulată direct, în instanța de apel.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., atât contestatorii P.M.I. și P.M.R. cât și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Brașov.
în recursul lor, contestatorii critică decizia pe considerente de nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:
- în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii Brașov.
- cererea privind despăgubirile bănești pentru imobilul construcție trebuia respinsă ca prematur formulată și nu ca nefondată.
- despăgubirile bănești pentru terenul ocupat de construcții se impuneau a fi acordate în condițiile în care, potrivit expertizei C., terenul în legătură cu care s-a formulat notificarea este liber în suprafață de 704 mp din totalul de 870 mp, diferența de 166 mp fiind ocupată de trotuar.
Criticând decizia în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., D.G.F.P. Brașov, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, susține în esență lipsa calității sale procesuale pasive în raport de conținutul prevederilor art. 3 și art. 21alin. (1) din lege precum și de faptul că dispozițiile a căror anulare s-a solicitat au fost emise de Primăria Municipiului Brașov.
Pe de altă parte, se mai arată, greșit s-a dispus admiterea contestației și restituirea în natură a unei părți din imobil, în condițiile în care, terenul solicitat este ocupat de construcția unui bloc de locuințe.
Recursurile se privesc ca nefondate.
în ce privește recursul formulat de P.M.I. și P.M.R., la termenul din 6 decembrie 2005, contestatorii, reprezentați prin avocat, au arătat că față de împrejurarea restituirii în natură a suprafeței de 704 mp teren, înțeleg să susțină doar motivul 3 de recurs, vizând greșita respingere a cererii privind acordarea despăgubirilor bănești pentru terenul ocupat efectiv de construcții.
Ca atare, se va răspunde doar acestei critici, în raport de renunțarea la primele două motive de recurs.
Potrivit dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Textul consacră regula tantum devolutum quantum judicatum, vizând elementele esențiale ale acțiunii civile și ale judecății în primă instanță și instituind principiul inadmisibilității modificării acestora.
Astfel, conceptul de "cerere nouă" folosit în textul art. 294 alin. (1) se raportează la situația când se introduc noi pretenții în faza judecății în apel, părțile tinzând la o "condamnare" care nu a fost solicitată în fața primei instanțe.
Or, în speță, cererea având ca obiect acordarea despăgubirilor bănești pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură, nu a fost formulată la instanța de fond ci doar prin concluziile scrise depuse în apel (f 164 - dos 883/Ap/ 2003 al Curții de Apel Brașov).
Ca atare, această cerere a fost corect respinsă ca inadmisibilă, soluția consacrată de textul mai sus citat decurgând din funcția fundamentală a instanței de apel, anume aceea de a examina regularitatea hotărârii primei instanțe, cu privire la pretențiile ce au fost deduse în fața acesteia.
Nefondate sunt și criticile formulate împotriva aceleiași decizii, de recurenta D.G.F.P. Brașov, în condițiile în care calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice este dată de rolul său de reprezentant al Statului Român, care a preluat imobilul în litigiu, preluare considerată abuzivă în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Cât privește admiterea în parte a contestației și restituirea în natură a unei părți din terenul în legătură cu care s-a formulat notificarea, soluția este corectă în raport de probatoriul administrat în cauză, care atestă că lucrările efectuate ulterior exproprierii ocupă funcțional doar o porțiune din suprafața în litigiu, iar o altă parte din teren este ocupată de construcții neautorizate, hotărârea fiind în deplin acord cu dispozițiile art. 10 alin. (3) și respectiv art. 11 alin. (3) din lege.
Așa fiind, recursurile au fost respinse, ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10124/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10121/2005. Civil → |
|---|
