ICCJ. Decizia nr. 10124/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 204 din 7 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția civilă, s-a respins cererea formulată de către reclamantul P.V.L. în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Penitenciarelor, Penitenciarul Târgu Jiu, Primăria Municipiului Târgu Jiu, Prefectura Județului Gorj, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj.
La soluționarea cauzei, instanța a avut în vedere actele dosarului, în raport de care a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței de judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâților să-i retrocedeze în natură terenul în suprafață de 10.082,5 mp situat în Târgu Jiu, pct. Șișești, județul Gorj, cu indicarea vecinătăților, arătându-se că nu s-a răspuns în termenul legal de 60 de zile la notificarea efectuată în acest sens.
în cauză s-a efectuat raport de expertiză tehnică imobiliară care a concluzionat că terenul în litigiu are o suprafață de 10.082,5 mp, fiind localizat prin indicarea vecinătăților; din această suprafață, pe 3190 mp sunt construite case și căi de acces, pe 3850 mp se află grădina de legume a Penitenciarului Târgu Jiu iar pe diferența de suprafață de 3042 mp se află lucrări de amenajare hidroenergetică a râului Jiu.
în aceste condiții, s-a apreciat că suprafața de teren de 7040 mp este intravilan iar diferența de 3042 mp este extravilan, acesta din urmă nefăcând obiectul Legii nr. 10/2001.
în ceea ce privește terenul care este ocupat de grădina de legume a Penitenciarului Târgu Jiu, acesta nu poate fi restituit în natură întrucât se află înscris în lista anexă ce cuprinde bunurile care alcătuiesc domeniul public din Legea nr. 213/1998.
întrucât terenurile nu pot fi retrocedate în natură, urmează ca reclamantul să urmeze procedura prealabilă, obligatorie, privind oferta de despăgubiri, urmând a se încheia un proces-verbal împreună cu unitatea deținătoare și care urmează a fi contestat sau nu, conform art. 23 și urm. din Legea nr. 10/2001.
Apelul formulat de către reclamant împotriva sentinței de fond, a fost respins prin decizia civilă nr. 627 din 25 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, pentru următoarele motive:
Anterior formulării notificării în baza Legii nr. 10/2001, prin cererea formulată în baza Legii nr. 1/2000, autorul reclamantului, P.V., solicitase Comisiei Locale de Fond Funciar eliberarea titlului de proprietate pentru mai multe suprafețe de teren, printre care și cea de 1 ha situată în punctul "Șișești".
Prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 3417 din 14 noiembrie 2003 s-a validat propunerea comisiei locale privind acordarea de despăgubiri, autorul reclamantului fiind menționat în tabelul Anexă nr. 39 cu despăgubiri bănești.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, solicitate potrivit prevederilor legale mai sus-menționate.
Cum terenul de 1 ha din punctul "Șișești", pentru care s-a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, a făcut obiectul de reglementare a Legii nr. 1/2001, fiind validat solicitantul cu despăgubiri, dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 sunt pe deplin aplicabile.
împotriva deciziei de apel a formulat recurs reclamantul-apelant criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pârâta Primăria Târgu-Jiu a avut de soluționat două cereri de restituire, respectiv în baza Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 10/2001 și în mod greșit a ales varianta prevăzută de Legea nr. 1/2000 ignorând faptul că erau îndeplinite condițiile de retrocedare prevăzute de Legea nr. 10/2001.
S-a făcut înscrierea în anexa nr. 39 din Legea nr. 1/2000 cu despăgubiri pentru suprafața de 1,00 ha, prin eludarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, lege în vigoare la data de 14 noiembrie 2003 când prin HCJ nr. 3417 a fost validată propunerea comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea nr. 498 din 18 aprilie 2003, prevăd următoarele aspecte de aplicare a art. 8 din Legea nr. 10/2001:
Ținând seama că legiuitorul a avut în vedere și acele imobile care nu au fost încă restituite, prin formularea "și nerestituite" cuprinsă în art. 1 din lege, rezultă că domeniul de reglementare al legii are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă și acele terenuri din intravilanul localităților care, până la intrarea în vigoare a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite.
în cauză s-a reținut că în condițiile în care prin Hotărârea Comisiei Județene pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor nr. 3417 din 14 noiembrie 2003 autorul reclamantului a fost trecut în anexa nr. 39 a Legii nr. 1/2000 cu despăgubiri bănești, este incident art. 8 din Legea nr. 10/2001, fiind exclus de la aplicarea acesteia.
Se constată însă că art. 8 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost interpretat pentru aplicare unitară, atrage aplicarea Legii nr. 10/2001 asupra terenurilor situate în intravilanul localităților care până la data intrării în vigoare a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanele îndreptățite.
în aceste condiții, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv 14 februarie 2001, cererea formulată de autorul reclamantei în baza Legii fondului funciar nu fusese soluționată. Soluționarea acestei cereri a intervenit în anul 2003, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
în aceste condiții, se constată că în cauză s-a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, ceea ce atrage caracterul fondat al criticilor formulate și care se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în consecință, în cauză, cererea formulată poate fi soluționată în raport de Legea nr. 10/2001, urmând ca limitele soluționării acesteia să fie stabilite în raport de prevederile acestei legi și în special de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
în același timp, se constată că prin modul de soluționare a cauzei de către instanța de apel, procesul a fost judecat fără a se intra în cercetarea fondului, atrăgând incidența art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
Prin urmare, apreciind că recursul este fondat pe argumentele reținute mai sus, Curtea a dispus admiterea acestuia, a casat decizia de apel și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10127/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10128/2005. Civil → |
|---|
