ICCJ. Decizia nr. 10129/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10129
Dosar nr. 8574
Şedinţa publică din 6 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Tribunalul Bacău prin sentinţa civilă nr. 254 din 14 mai 2003 a respins contestaţia formulată de D.G. împotriva dispoziţiei nr. 71 din 24 februarie 2003 emisă de Primarul comunei Buhoci, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului „moară ţărănească", formulată în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că autorul reclamantului a deţinut o moară cu utilaje şi instalaţii aferente în comuna Buhoci, judeţul Bacău, care nu s-a aflat şi nu se află în proprietatea Consiliului local al comunei Buhoci. Astfel, dispoziţia nr. 71 din 24 februarie 2003 emisă de Primarul comunei Buhoci, prin care se recomandă reclamantului să se adreseze SC I. SA, societate comercială, care a preluat patrimoniul fostei Întreprinderi de Industrie Locală Bacău, apare ca legală având în vedere dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel reclamantul, care i-a adus următoarele critici: susţinerea primăriei că nu deţine imobilul a cărui restituire se solicită este nereală, intre SC I. SA şi numitul I.G. s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare nr. 352/1996 deşi FPS Filiala Bacău a sistat vânzarea la licitaţie a morii Bijghir, până la definitivarea litigiului dintre SC I. şi contestator; I.G. şi-a însuşit o parte din bunurile aflate în patrimoniul morii; Consiliul local al comunei Buhoci i-a oferit 0, 28 ha teren pe un alt amplasament, faţă de suprafaţa de 0,38 ha pe care o solicitase.
Curtea de Apel Bacău prin Decizia civilă nr. 8 din 14 ianuarie 2004 a respins ca nefondat apelul.
Instanţa de control judiciar a reţinut că, faţă de obiectul acţiunii introductive de instanţă, reclamantul nu a probat că imobilul se află în patrimoniul pârâtei comuna Bijghir iar celelalte motive de apel exced obiectul cererii de chemare în judecată, astfel încât, omissio medio, nu au putut fi analizate.
In termen legal reclamantul D.G., prin mandatar Liga Democratică pentru Dreptate din România, a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 8 din 14 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bacău, fără să indice temeiul de drept al casării.
În baza dispoz. art. 306 alin. (3) C. proc. civ. acesta urmează a fi încadrat potrivit art. 304 pct. 9 c. proc. civ. şi va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin dispoziţia nr. 71 din 24 februarie 2003, primarul comunei Buhoci, judeţul Bacău a respins notificarea formulată de D.G., de restituire în natură şi despăgubiri pentru moara ţărănească care a aparţinut autorului său D.V. şi a indicat acestuia să se adreseze unităţii deţinătoare, respectiv SC I. SA.
Potrivit dispoz. art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, imobilele, terenuri şi construcţii, preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar sau asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere a unităţii deţinătoare.
Măsurile reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse, conform dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001(respectiv art. 26 înainte de republicare), prevăd că în cazul în care persoana îndreptăţită nu cunoaşte deţinătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul, care, în condiţiile alin. (2) din aceeaşi prevedere legală, este obligată să identifice unitatea deţinătoare şi să comunice persoanei îndreptăţite elementele de identificare ale acesteia.
Potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ. cel care face o propunere în faţa judecăţii trebuie să o dovedească.
Or, aşa cum rezultă din lucrările cauzei contestatorul nu a produs nici o probă din care să rezulte că entitatea investită potrivit acestei legi cu soluţionarea notificării este pârâta Primăria comunei Buhoci.
Dimpotrivă contestatorul a depus acte din care rezultă că bunul a cărui restituire a solicitat-o a fost înstrăinat prin licitaţie de la unitatea deţinătoare SC I. SA, către o persoană fizică, I.D., între toate aceste părţi existând, de altfel, pe rol, un proces având ca obiect revendicare imobiliară cu privire la moara în litigiu.
Se reţine, în contextul acestor texte de lege, că dispoziţia nr. 71 din 24 februarie 2003 emisă de primarul comunei Buhoci prin care se indică contestatorului să se adreseze unităţii deţinătoare, la acel moment, SC I. SA, a fost emisă în condiţii de deplină legalitate.
Faţă de cele ce preced recursul contestatorului D.G. se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul D.G. împotriva deciziei nr. 8 din 14 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10196/2005. Civil. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10046/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
