ICCJ. Decizia nr. 1020/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1020
Dosar nr. 23567/1/2005
7408/200.
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea formulată la 13 iulie 2001, V.A.I. a solicitat A.T.T.T.Ş. Prahova, restituirea în natură a terenului de 750 mp, fostă proprietate a autorilor săi V.N. şi V.D.P., situat în Buşteni, judeţul Prahova.
Prin Ordinul nr. 5013 din 8 noiembrie 2001, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a respins solicitarea, comunicând celui în cauză că urmează a opta pentru una din măsurile reparatorii în echivalent, prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Contestaţia formulată de persoana îndreptăţită împotriva acestei dispoziţii a fost admisă de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă care, prin sentinţa nr. 460 din 10 mai 2004 a anulat ordinul şi a constatat că reclamantul deţine în calitate de moştenitor al lui V.P., o cotă ideală de 5/16 din dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.T.T.Ş. Prahova.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că terenul în legătură cu care s-a formulat notificarea a trecut în proprietatea statului în baza HCM nr. 3522/1953, act normativ care a încălcat dispoziţiile art. 12 din Constituţia României din 1952.
Ca atare, se mai reţine, imobilului nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. (1) din lege, refuzul restituirii în natură fiind nejustificat în raport de prevederile alin. (4) al aceluiaşi text, referitoare la imobilele preluate fără un titlu valabil.
Cu aceeaşi motivare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 244 A din 16 martie 2005, a respins ca nefondat apelul intimatului Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
În cauză, au declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., Ministerul Educaţiei şi Cercetării cât şi A.N.T.T.Ş. Prahova.
În recursul său, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine în esenţă că potrivit OUG nr. 11/2004, privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, a fost înfiinţată A.N.T. în a cărei subordine se află A.N.T.T.Ş.
Ca atare, se mai arată, cum în patrimoniul acestei autorităţi se regăsesc bunurile mobile şi imobile aflate în administrarea instituţiilor din subordinea sa, în mod greşit s-a reţinut că Ministerul Educaţiei şi Cercetării mai are calitate procesuală pasivă, în cauză.
În ce priveşte recursul declarat de A.N.T.T.Ş. Prahova, se constată că acesta este inadmisibil, fiind declarat omisso medio, fără a se fi exercitat în prealabil calea de atac a apelului. Ca atare, motivele acestuia nu vor fi analizate.
În consecinţă, recursurile se vor respinge, în considerarea argumentelor ce succed.
La 13 iulie 2001, V.A.I. a notificat, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 247/2005, prin executorul judecătoresc, A.N.T.T.Ş. Prahova.
Întrucât persoana juridică deţinătoare se afla, la acea dată, în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, acesta a emis, la 8 noiembrie 2001 un „ordin", cu caracter de dispoziţie, prin care a respins solicitarea de a restitui în natură imobilul.
Cum demersul judiciar al persoanei îndreptăţite vizează tocmai anularea acestui ordin, înfiinţarea unei alte autorităţi care îşi subordonează A.N.T.T.Ş., nu poate schimba raportul juridic născut anterior, în procesul derulării procedurii administrative iniţiate în baza Legii nr. 10/2001.
În acest context, nici executarea hotărârii nu poate fi îngreunată, în condiţiile în care nu deţinătorul imobilului s-a schimbat, ci doar raportul de subordine al acestuia faţă de entitatea investită iniţial cu soluţionarea notificării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi A.N.T.T.Ş. împotriva deciziei nr. 244 A din 16 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10307/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10196/2005. Civil. Revizuire. Recurs → |
|---|
