ICCJ. Decizia nr. 10416/2005. Civil. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10416
Dosar nr. 11295/2005
Şedinţa publică din 9 decembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 2 iunie 2004 la Curtea de Apel Bucureşti, D.I. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 800 din 22 aprilie 2004 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. 47/2004.
Invocându-se în drept art. 322 pct. 2, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., revizuentul a susţinut că Decizia atacată, prin care i s-a respins apelul, fiind în acelaşi timp admis apelul reclamanţilor A.M.C. şi A.N. împotriva sentinţei civile nr. 14213 din 18 decembrie 2002 a Judecătoriei sectorului 6, nu a ţinut seama de probele administrate, care relevau că reclamanţii din acţiunea în revendicare a imobilului nu mai aveau calitatea de proprietari.
Prin Decizia civilă nr. 1248 din 28 iunie 2005 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată. S-a reţinut în motivarea acestei decizii că nici unul dintre motivele de revizuire invocate nu se întrunesc în speţă: instanţa de apel, având de soluţionat calea de atac formulată de toate părţile litigante, a analizat toate motivele invocate, astfel încât nu s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, în sensul art. 322 pct. 2 C. proc. civ.; înscrisul prezentat pentru susţinerea motivului bazat de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu a fost reţinut de partea potrivnică şi oricum nu era determinant pentru soluţionarea cauzei; pct. 6 al art. 322 nu poate fi invocat, în condiţiile în care revizuirea a fost pornită de o persoană fizică, iar nu de una dintre instituţiile vizate de acel text; în fine, cu privire la invocatul punct 8 din art. 322 C. proc. civ., instanţa de revizuire a apreciat că lipsa revizuentului de la judecată nu s-a dovedit a fi fost determinată de o împrejurare mai presus de voinţa sa.
Împotriva acestei decizii în termen legal revizuentul a declarat recursul de faţă, prin care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 3, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, nesistematizate, se susţine în esenţă că în mod greşit nici una dintre instanţe, nu a dat eficienţă pactului comisoriu inserat în contractul prin care reclamanţii A. au dobândit apartamentul, însoţit de un contract de împrumut. Astfel, se susţine că întrucât nu achitaseră împrumutul acordat de CEC pentru plata preţului locuinţei, reclamanţii au pierdut dreptul de proprietate, astfel încât nu ar mai fi avut calitatea procesuală activă în acţiunea în revendicare pe care au promovat-o ulterior. Se mai susţine că în mod greşit cererea de revizuire a fost soluţionată de un complet format din doi judecători, când ar fi trebuit soluţionată de un complet de trei judecători.
Prin concluziile scrise depuse de intimaţii A. se solicită respingerea recursului ca nefondat şi obligarea revizuentului la cheltuieli de judecată.
Recursul nu este fondat şi urmează a fi respins, având în vedere că nici unul dintre motivele invocate nu este întemeiat.
Potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate în situaţia când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Acest prim motiv invocat de recurent nu este deloc dezvoltat, nefiind precizat ce altă instanţă ar fi fost competentă să soluţioneze cererea de revizuire a unei decizii pronunţate în apel de Curtea de Apel Bucureşti.
Potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.
În speţă, această competenţă a fost respectată, astfel încât primul motiv al recursului fiind nefondat, se va respinge. Pretinsa greşită compunere a completului de judecată, nereală, de altfel, nu trebuie confundată cu necompetenţa instanţei, care formează motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat în prezentul recurs.
Un alt motiv invocat de recurent este cel prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cu care casarea se mai poate cere când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Nici acest motiv nu se regăseşte în speţă.
Curtea de Apel Bucureşti a fost investită cu o cerere de revizuire, pe care a soluţionat-o în acest cadru procesul, motivând exhaustiv asupra fiecărui punct din art. 322 C. proc. civ. ce fusese invocat.
Cale de atac extraordinară de atac de retractare, revizuirea are în vedere de regulă situaţia în care involuntar, instanţa a săvârşit o eroare în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea atacată, fie în raport cu materialul existent la data pronunţării hotărârii, fie în raport cu noile împrejurări, apărute ulterior pronunţării hotărârii.
Modul în care instanţa de revizuire a soluţionat cererea cu care a fost investită se încadrează în aceste exigenţe, nefiind fondată susţinerea că ar fi schimbat natura sau înţelesul neîndoielnic al actului dedus judecăţii.
Nici cel de-al treilea motiv invocat prin cererea de recurs, vizând nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu se vădeşte fondat.
Astfel cum a rezultat din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, Decizia recurată conţine temeiul legal al statuărilor sale, iar dispoziţiile legale pertinente au fost corect aplicate.
Într-adevăr, actul nou de care s-a prevalat revizuentul pentru susţinerea punctului său de vedere nu este suficient prin el însuşi pentru admiterea cererii de revizuire.
Având în vedere natura excepţională a acestei căi de atac, legiuitorul a reglementat în mod restrictiv cazurile în care o hotărâre judecătorească definitivă poate fi desfiinţată pe calea revizuirii.
Ca atare, potrivit textului art. 322 pct. 5 C. proc. civ., astfel cum a fost interpretat într-o jurisprudenţă constantă, pentru admisibilitatea cererii de revizuire se impun întrunite mai multe condiţii: înscrisurile doveditoare să fi fost reţinute de partea potrivnică, să nu fi putut fi înfăţişate la judecată dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
În speţă, cum bine a motivat instanţa de revizuire, înscrisul prezentat, deşi emis la 1 aprilie 2004 (anterior pronunţării deciziei a cărei revizuire s-a cerut) nu întruneşte cerinţa de a nu fi putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa revizuentului. Deasemeni, nu a fost reţinut de partea potrivnică şi, esenţial, nu era determinant pentru soluţionarea apelurilor în cauză, care vizau acţiunea în revendicare a intimaţilor A. şi cererea lor de anulare a contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului ce le-a fost preluat de către stat în aplicarea Decretului nr. 223/1974 şi ulterior vândut lui D.I.
Noţiunea de „înscrisuri doveditoare" folosită de legiuitor în art. 322 pct. 5 C. proc. civ. trebuie interpretată în sensul că înscrisul trebuie să fi fost determinant pentru stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea stabilită iniţial, altminteri fiind periclitată puterea de lucru judecat a hotărârii pronunţate.
În concluzie, văzând că legea a fost corect aplicată de instanţa de revizuire, şi ultimul motiv al prezentului recurs fiind nefondat, conform art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
În speţă fiind întrunite cerinţele art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimaţii A., constând în onorariul de avocat plătit de aceştia şi dovedit cu chitanţa nr. 168 din 29 noiembrie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuentul D.I. împotriva deciziei civile nr. 1248 din 28 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă pe recurentul-revizuent la plata sumei de 500 RON, cheltuieli de judecată către intimaţii-pârâţi A.M.C. şi A.N.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10519/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10414/2005. Civil → |
|---|
