ICCJ. Decizia nr. 1057/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1057
Dosar nr. 7663/200.
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 12 noiembrie 2001, reclamantul T.D., în contradictoriu cu pârâtele Primăria Daneţi şi Prefectura judeţului Dolj, a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 94 din 10 octombrie 2001 emisă de Primarul comunei Daneţi, solicitând obligarea Prefecturii Dolj la acordarea despăgubirilor băneşti pentru moara pe apă în valoare de 600.000.000 lei şi obligarea Primăriei comunei Daneţi la restituirea terenului pe care s-a aflat moara, rămas liber.
Prin sentinţa civilă nr. 210 din 15 aprilie 2003, Tribunalul Dolj a admis în parte contestaţia reclamantului, a anulat în parte dispoziţia nr. 94/2001 în ce priveşte pct. 2 referitor la înaintarea cererii pentru despăgubiri băneşti către Prefectură şi a dispus soluţionarea cererii privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul moară din comuna Daneţi prin dispoziţia Primarului comunei Daneţi, conform art. 24 alin. (1) raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamantul a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a suprafeţei de 4 ha teren arabil, un ha vie, 3,50 ha islaz, această ultimă suprafaţă compunându-se din 1,50 ha islaz (păşune) utilizabil şi 2 ha islaz neutilizabil.
A solicitat, de asemenea, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru o moară pe apă de care a fost deposedat autorul său.
Prin dispoziţia nr. 94 din10 octombrie 2001 emisă de Primarul comunei Daneţi s-a respins cererea reclamantului cu motivarea că moara de apă nu se află în administrarea sau proprietatea Consiliului local Daneţi, iar cele 4 ha teren arabil, 3,50 ha vie şi 3,50 ha islaz comunal au făcut obiectul Legii nr. 1/2000.
Prin aceeaşi dispoziţie s-a dispus înaintarea cererii privind acordarea despăgubirilor băneşti către Prefectura judeţului Dolj.
Instanţa de fond a reţinut că terenul a cărui restituire în natură a solicitat-o reclamantul în temeiul Legii nr. 10/2001 a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000, astfel că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu mai intră sub incidenţa prevederilor acestei legi şi nu este susceptibil de restituire în natură sau acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent.
Instanţa a constatat însă nelegalitatea soluţiei de înaintare a cererii privind acordarea despăgubirilor băneşti către Prefectura judeţului Dolj, în sensul că această măsură apare ca lipsită de finalitate şi este în măsură să-l prejudicieze pe reclamant, acesta fiind îndreptăţit la acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent pentru moara ce a aparţinut autorului său.
S-a mai reţinut că înaintând dosarul către Prefectura judeţului Dolj, Primăria comunei Daneţi nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei civile nr. 210 din 15 aprilie 2003 a declarat apel reclamantul T.D., criticând hotărârea pentru greşita aplicare a Legii nr. 10/2001, în sensul că nu a fost soluţionat capătul de cerere referitor la terenul aferent morii, care este liber şi neafectat de utilităţi.
Prin Decizia civilă nr. 210 din 12 septembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelul, a anulat sentinţa nr. 210 din 15 aprilie 2003 şi a reţinut cauza spre rejudecare.
S-a reţinut în considerente că instanţa de fond nu a lămurit situaţia juridică a terenului pe care s-a aflat moara, în sensul că nu au fost făcute dovezi din care să rezulte că terenul a fost reconstituit în temeiul legilor fondului funciar, motiv pentru care s-a apreciat că este necesară efectuarea unei noi expertize.
Cu ocazia rejudecării, Curtea de Apel Craiova a pronunţat Decizia civilă nr. 268 din 10 octombrie 2003, prin care s-a admis acţiunea formulată de reclamantul T.D., a fost modificată dispoziţia nr. 94 din 10 octombrie 2001 a Primarului comunei Daneţi şi a fost admisă cererea formulată de T.D.
De asemenea, a fost obligată Primăria comunei Daneţi să-i restituie reclamantului suprafeţele de 1,50 ha teren păşune şi 2 ha teren neutilizabil şi s-a constatat valoarea de expertiză pentru construcţiile demolate, pentru calculul măsurilor reparatorii prin echivalent, la 319.054.494 lei.
S-a reţinut în motivarea Curţii de Apel Craiova că moara revendicată a fost preluată fără titlu legal întrucât, potrivit art. 50 din Legea nr. 119/1948, nu îndeplinea cumulativ condiţiile necesare pentru a fi naţionalizată.
S-a mai apreciat că valoarea morii de la care poate porni comisia de evaluare din cadrul prefecturii este valoarea stabilită prin expertiza efectuată, respectiv 319.054.494 lei.
Cu privire la terenul pe care s-a aflat moara, s-a reţinut că acesta nu este inclus în titlul de proprietate emis moştenitorilor defunctului T.I.T. (autorul reclamantului), reconstituirea dreptului de proprietate făcându-se pentru 9 ha şi 1.000 mp şi pentru alte parcele decât cea din punctul Predeşti.
În concluzie, instanţa a considerat că reclamantului i se cuvine restituirea în natură a suprafeţelor de 1,50 ha păşune şi 2 ha teren neutilizabil.
Împotriva deciziei nr. 268 din 10 octombrie 2003, a declarat recurs pârâta Prefectura judeţului Dolj, criticând Decizia pentru nelegalitate.
S-a susţinut astfel că în mod greşit Curtea de apel Craiova a constatat că valoarea de expertiză pentru construcţiile demolate este de 319.054.494 lei, prevederile pct. 36.3 din HG nr. 498/2003, pe care îşi întemeiază instanţa motivarea deciziei, referindu-se de fapt la posibilitatea prefecturii de a solicita completarea notificării cu valoarea estimată în cazul în care nu este menţionată în conţinutul acesteia şi nicidecum la competenţa instanţei de a stabili valoarea estimată a imobilelor pentru care s-au formulat notificări în baza Legii nr. 10/2001.
S-a mai arătat că, potrivit art. 16 şi art. 17 din HG nr. 614/2001, Prefectura poate stabili împreună cu petentul rezultatul evaluării în vederea întocmirii procesului-verbal necesar acordării despăgubirilor cerute în notificare.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma.
Potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care persoana îndreptăţită a solicitat restituirea în natură, dar aceasta nu a fost aprobată sau nu este posibilă, potrivit legii, unitatea deţinătoare sau, după caz, primăria va transmite Decizia, respectiv dispoziţia privind oferta de acordare a despăgubirilor băneşti, prefecturii în raza căreia acestea îşi au sediul, în termen de 60 de zile de la primirea notificării. Dacă valoarea imobilului s-a stabilit prin expertiză se va anexa şi o copie a expertizei, iar dacă oferta nu a fost acceptată şi persoana îndreptăţită s-a adresat instanţei se va face menţiune.
Aşa cum corect a reţinut Curtea de Apel Craiova, în explicarea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 10/2001 s-a stabilit că valoarea estimativă a imobilului poate fi concretizată în raportul de expertiză judiciară sau extrajudiciară.
În speţă, a fost efectuată o expertiză care a stabilit valoarea imobilului revendicat (moară), respectiv 319.054.494 lei, instanţa de apel nefăcând altceva decât să constate prin hotărâre această valoare, ce poate constitui un punct de plecare pentru comisia de evaluare din cadrul prefecturii.
Prin urmare, critica recurentei ce vizează Decizia nr. 268 din 10 octombrie 2003 apare ca neîntemeiată, considerent pentru care recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Prefectura judeţului Dolj împotriva deciziei nr. 268 din 10 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1068/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1048/2005. Civil → |
|---|
