ICCJ. Decizia nr. 1080/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin încheierea dată în Camera de consiliu din 29 ianuarie 2004 Judecătoria Mangalia a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată de Biroul Executorului Judecătoresc G.G.I. în interesul creditoarei A.N.D., D.R.D.P. București.
S-a reținut că în sarcina debitoarei SC D. Mangalia H.I. SA s-a stabilit prin procesul verbal de contravenție nr. 005582 din 9 ianuarie 2001 obligația de a plăti suma de 1.810.400 lei reprezentând contravaloarea autorizației speciale de transport însă în cauză sunt incidente prevederile art. 14 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea A.N.D., D.R.D.P. București, criticând-o pentru aplicarea greșită a prevederilor art. 14 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 întrucât prin cererea de înființare și validare a popririi a solicitat plata autorizației speciale de transport (A.S.T.), care reprezintă o creanță de drept comun.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 435 din 28 aprilie 2004 a admis apelul și a schimbat în totalitate încheierea în sensul admiterii cererii de executare silită.
Instanța de apel a reținut în esență că în cauză nu s-a solicitat executarea unei amenzi contravenționale ci plata contravalorii autorizației speciale de transport, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 14 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind prescrierea în termen de 2 ani a executării sancțiunii. în aceste condiții se aplică dispozițiile de drept comun ale Decretului nr. 167/1958, în raport de care dreptul de a cere executarea silită nu s-a prescris.
împotriva acestei decizii a declarat recurs debitoarea, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând în esență că au fost aplicate greșit dispozițiile cuprinse în Decretul nr. 167/1958.
Recurenta a arătat că în raport de data procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției, 9 ianuarie 2001, s-a prescris dreptul de a cere executarea silită.
Prin întâmpinare intimata creditoare a arătat că decizia este legală și temeinică.
Recursul este întemeiat.
Procesul-verbal de stabilire și soluționare a contravenției nu a fost contestat, astfel încât își produce efectele de la data emiterii lui, 9 ianuarie 2001. în funcție de acest moment, la 27 ianuarie 2004, data sesizării instanței, era prescris dreptul de a cere executarea silită, fiind împlinit termenul de 3 ani prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958. Chiar și în teza susținută de intimata creditoare, potrivit căreia momentul nașterii dreptului este 24 ianuarie 2001, soluția este aceeași, a prescrierii dreptului de a cere executarea silită.
Așa fiind, în limita acestor considerente, încheierea dată în fond de către judecătorie este legală și temeinică. în consecință, potrivit prevederilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., a fost admis recursul, modificându-se decizia în sensul respingerii apelului creditoarei și menținerii încheierii judecătoriei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1104/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1082/2005. Civil → |
|---|
