ICCJ. Decizia nr. 1082/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 1 octombrie 2003 reclamantul P.C. a chemat în judecată pe pârâtul N.D. pentru a fi obligat să-și retragă peretele unei magazii, ce intra în proprietatea sa până dincolo de hotarul despărțitor al celor două fonduri limitrofe, astfel încât picătura streașinii acestei magazii să cadă în proprietatea pârâtului (iar în caz contrar să fie autorizat reclamantul să efectueze lucrarea solicitată pe cheltuiala pârâtului).
în motivarea acțiunii întemeiată pe dispozițiile art. 1073 și art. 1075 C. civ. a arătat că pârâtul, are construită o magazie, pe care refuză să o demoleze din proprie inițiativă al cărei perete se află în proprietatea reclamantului încălcând linia de hotar stabilită cu autoritate de lucru judecat prin admiterea acțiunii anterioare în grănițuire potrivit deciziei civile nr. 1935/1998 a Tribunalului Dâmbovița, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 460 din 18 februarie 1999 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.
Pârâtul a ridicat excepția autorității de lucru judecat iar prin întâmpinare a susținut că magazia a fost construită de fostul proprietar cu acordul reclamantului, păstrându-se amplasamentul inițial stabilit prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1526 din 21 mai 1971. Ca atare s-a cerut a se constata că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale prevăzute de art. 1073-1075 C. civ., invocate de reclamant urmând a se respinge acțiunea ca nefondată.
S-au depus la dosar copii ale hotărârilor judecătorești pronunțate între aceleași părți în cauzele civile anterioare, au fost audiați martorii R.S. și C.E., s-a efectuat cercetare locală și expertiză topografică privind construcția în litigiu.
Examinând obiectul cererii și susținerile părților cu arătarea dovezilor administrate în cauză, în raport de motivele de fapt și de drept invocate de reclamant, Judecătoria Târgoviște, prin sentința civilă nr. 449 din 11 februarie 2004, a respins ca nefondate excepția autorității de lucru judecat și acțiunea.
Respingerea excepției prevăzută de art. 1201 C. civ. a fost justificată în raport de lipsa identității de cauză juridică și obiect: a) art. 480 și art. 584 C. civ. în acțiunea anterioară în grănițuire soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 460/1999 a Curții de Apel Ploiești și respectiv b) art. 1073 și art. 1075 C. civ. în acțiunea actuală privind obligația de a face.
în soluționarea acțiunii au fost preluate constatările de fapt din decizia civilă nr. 1935/1998 a Tribunalului Dâmbovița menținută în totalitate prin decizia nr. 460/1999 arătată anterior, potrivit cărora "...magazia din lemn, situată lângă casa intimatului depășește hotarul imaginar în linie dreaptă, cu 10 cm, spre proprietatea apelantului, însă acest amplasament a fost stabilit de vechiul proprietar, de la care intimatul a dobândit inițial prin cumpărare cu actul de vânzare cumpărare nr. 1526 din 21 iunie 1971 construcțiile fiind precizate și în schița anexă" a autorizației de modificare a casei.
La cercetarea locală din 12 octombrie 1998 s-a putut lesne constata că apelantul și-a edificat o construcție compusă din parter și etaj, pe o lungime de 7,92 m pe linia de hotar, în continuarea magaziei din lemn a intimatului pârât, intrând cu colțul construcției în interiorul proprietății intimatului circa 40 cm, ocupând astfel abuziv o parte din terenul pârâtului..."
"Cu privire la revendicarea suprafeței de 8 mp teren de către apelant urmează a se respinge acest capăt de cerere întrucât apelantul nu poate invoca propria turpitudine pentru obținerea unor avantaje care nu i se cuvin și care nu se datorează culpei intimatului".
Ca atare s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 1073-1075 C. civ. invocate de reclamant ca temei al raportului juridic dedus judecății, fiind respinsă acțiunea ca nefondată.
Apelul declarat de reclamant prin care s-a solicitat schimbarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii, prin reaprecierea împrejurărilor de fapt ca fiind de natură a atrage incidența art. 1073-1075 C. civ. a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 1491 din 7 mai 2004.
Prin recursul de față se reiterează criticile din apel apreciate de reclamant a constitui motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Criticile sunt nefondate.
Motivele de drept, element esențial al cererii de chemare în judecată prevăzut de art.112 pct. 4 C. proc. civ., constituie cauza cererii de chemare în judecată, care poate fi schimbată de instanță după ce, în respectarea principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare, a pus în discuția părților noua cauză; de asemenea potrivit art. 294 alin. (1) și art. 316 C. proc. civ., cauza cererii de chemare în judecată nu se poate schimba în apel sau recurs.
în speță, cauza cererii de chemare în judecată, menținută de reclamant nemodificată, este constituită de dispozițiile art. 1073-1075 C. civ., cuprinse în capitolul VII "Despre efectele obligațiilor" aparținând titlului III "Despre contracte sau convenții" din Codul civil.
Ca atare, art. 1073-1075 C. civ. invocate de reclamant ca motive de drept, își au aplicabilitate doar în caz de neexecutare de către debitor a obligațiilor asumate față de creditor prin contracte sau convenții; în cauză existența raportului obligațional între părți este exclusă întrucât magazia din lemn a cărei ridicare este solicitată ocupă un amplasament stabilit de pârât în înțelegere cu vechiul proprietar, de la care reclamantul recurent a dobândit imobilul prin cumpărare, a cărui existență a fost cunoscută și acceptată la data încheierii actului în anul 1971.
în consecință, hotărârile anterioare sunt legale și temeinice, iar recursul în cauză a fost respins ca nefondat potrivit art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1080/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1076/2005. Civil → |
|---|
