ICCJ. Decizia nr. 11/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cerere înregistrată la data de 11 martie 2002 sub nr. 2060 pe rolul Tribunalului București, reclamanta G.F. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pe pârâtă la plata sumei de 40.000.000 lei care urmează să fie indexată în raport de rata inflației, reprezentând despăgubiri bănești pentru construcțiile preluate de stat în mod abuziv, situate pe terenul de la punctul Rotunda, oraș Tecuci.
Tribunalul București, secția a V-a, prin sentința civilă nr. 620 din 24 iunie 2002, a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantă și a obligat pârâtul să-i plătească acesteia despăgubiri, ce vor fi determinate conform art. 38 din Legea nr. 10/2001 (pentru construcția constând dintr-un grajd de cărămidă).
Instanța de fond a admis în parte acțiunea întrucât a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că la momentul preluării imobilului de către stat pe teren s-ar fi aflat și o "casă mică".
A reținut de asemenea că în conformitate cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, ca în cazul în speță, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul și Ministerul Finanțelor Publice.
împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta cât și pârâtul invocându-se motive de nelegalitate și netemeinicie,
Reclamanta, în apelul său, arată că a făcut dovada existenței la data preluării abuzive de către stat și a "căsuței" care, împreună cu celelalte construcții, formau o gospodărie, iar în ceea ce privește cuantumul pretențiilor, solicită efectuarea unei expertize pentru evaluarea construcțiilor.
Pârâtul, în apelul său, arată că acțiunea reclamantei a fost prematur formulată și urmează a fi respinsă.
Curtea de Apel București, secția a IV-a, prin decizia civilă nr. 166 din 8 aprilie 2003, a respins ca nefondat apelul formulat de către reclamantă și a admis apelul formulat de către pârât, schimbând în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea formulată de către reclamantă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că prin notificarea formulată de către reclamantă în baza Legii nr. 10/2001 aceasta, a solicitat despăgubiri bănești pentru construcțiile preluate de stat, care au existat pe terenul proprietatea defunctului său tată, în orașul Tecuci la punctul Rotunda, cu motivarea că restituirea în natură nu mai este posibilă, acestea fiind demolate.
S-a mai reținut că notificarea formulată de către reclamantă către Prefectura Galați a fost transmisă de către aceasta Primăriei municipiului Tecuci, care a comunicat reclamantei că nu cunoaște cine a fost deținătorul construcțiilor la data demolării și în consecință, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, să acționeze în judecată Ministerul Finanțelor Publice.
Cu privire la această împrejurare instanța de apel apreciază că Prefectul orașului Tecuci a fost legal notificat și nu trebuia să transmită notificarea Primarului orașului Tecuci, ci să se conformeze dispozițiilor art. 36 și urm. din Legea nr. 10/2001.
Concluzionează instanța de apel că acțiunea formulată de către reclamantă este neîntemeiat și nu prematură ( cum a susținut pârâtul Ministerul Finanțelor Publice) datorită procedurii aleasă de către reclamantă și care nu-i este imputabilă.
împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe trei aspecte.
Primul în dispozitivul hotărârii a făcut mențiunea că hotărârea este irevocabilă deși conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., decizia fiind dată de curtea de apel ca instanță de apel, nu ca instanță de recurs, hotărârea era cu recurs.
Sub al doilea aspect se susține de către recurentă, în cauză erau aplicabile prevederile art. 26 alin. (3) și nu art. 36 din Legea nr. 10/2001.
în al treilea rând recurenta susține că în mod greșit în orice caz chiar față de temeiurile de drept considerate ca fiind aplicabile în speță de către instanța de apel, respectiv art. 36 din Legea nr. 10/2001, text care nu prevede dreptul ca în cadrul acestei proceduri, parte să se adreseze justiției, acțiunea nu trebuia respinsă ca nefondată ci eventual ca inadmisibilă.
Recursul este fondat.
Astfel pentru ipoteza în care persoana îndreptățită solicită despăgubiri bănești Legea nr. 10/2001 care reglementează regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv de stat prevede prin art. 36, invocat de către pârât și reținut de către instanța de apel, cererea se supune unei proceduri prealabile administrative făcute în contradictoriu cu Prefectura, procedură care se încheie prin centralizarea notificărilor și a ofertelor, iar centralizatoarele, împreună cu materialele primite se vor transmite Ministerului Finanțelor Publice.
Această procedură reprezintă regula generală de la care există și excepții, ca pentru situația din cazul în speță, când persoana deținătoare nu este identificată, situație în care procedura administrativă nu mai are loc, statul își asumă răspunderea în cadrul unei proceduri judiciare, conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Deci este de reținut că sferele de aplicare ale art. 26 alin. (3) și art. 36 din Legea nr. 10/2001 sunt diferite și pentru ipoteza din speță, când deținătorul nu este identificat își au aplicabilitate privind art. 26 alin. (3).
în consecință instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
De menționat de asemenea că în mod nelegal instanța de apel, admițând apelul pârâtului a schimbat soluția pronunțată de către instanța de fond respingând acțiunea formulată de către reclamantă ca nefondată, fără a cerceta fondul și față de motivarea că temeiul legal al acțiunii este art. 36 din lege, eventual s-ar fi putut aprecia că acțiunea reclamantei este inadmisibilă întrucât textul de lege mai înainte menționat nu prevede dreptul ca în cadrul acestei proceduri partea să se adreseze justiției.
în contradicție totală cu soluția pronunțată ca urmare a admiterii apelului pârâtului respectiv respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată, apelul formulat de reclamantă a fost respins ca nefondat cu motivarea că "nu pot fi analizate criticile formulate de apelanta reclamantă care vizează fondul cererii sale".
Astfel fiind, față de considerentele mai înainte arătate recursul a fost admis, a fost casată decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului formulat de către reclamantă în cadrul juridic formulat de către aceasta.
A fost admisă și proba cu expertiză tehnică, necesară pentru a se stabili cu exactitate, care sunt construcțiile existente pe teren și care au fost demolate, având în vedere actele noi depuse în apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1193/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1101/2005. Civil → |
|---|
