ICCJ. Decizia nr. 1101/2005. Civil
| Comentarii |
|
1. Reclamanții au cerut obligarea pârâților la restituirea sumelor încasate lunar prin reținerea cotelor de 7 % din salariul brut lunar, cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor de sănătate, începând cu 1 martie 2000 până la data introducerii acțiunii (10 martie 2003).
Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 420 din 11 iunie 2003 a admis în parte acțiunea pentru perioada 1 martie 2000-20 noiembrie 2002, cu actualizarea sumelor cu indicele de inflație până la data executării și a respins chemarea în garanție, ca rămasă fără obiect.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 2039 din 13 octombrie 2003 a respins recursurile pârâților.
Ambele instanțe au reținut, în esență, că din interpretarea art. 9 alin. (1) lit. b), Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, art. 26 alin. (1) lit. c), din Legea nr. 360/2002 și art. 3 H.G. nr. 270/1999, acordarea asistenței medicale este gratuită și necondiționată de plata unor contribuții la fondul de asigurări sociale de sănătate, iar actele normative indicate au caracter special și derogatoriu față de Legea nr. 145/1997.
Prin recursul în anulare, înregistrat la 15 septembrie 2004, se preiau apărările din întâmpinările Ministerului de Interne și se califică în sfera strictă a art. 330 C. proc. civ.
2. Recursul în anulare este inadmisibil.
Potrivit art. 330 alin. (1) C. proc. civ. "Procurorul general_poate ataca cu recurs în anulare_, hotărârile judecătorești irevocabile_".
Textele art. 330 C. proc. civ. au fost abrogate prin dispozițiile art. I pct. 17 O.U.G. nr. 58/2003, care a intrat în vigoare la 28 august 2003.
Jurisprudența instanței supreme a admis că, după abrogarea acestor texte și diminuarea căii de atac a recursului în anulare, acesta este admisibil numai pentru hotărârile irevocabile pronunțate în anul anterior datei de 26 august 2004.
Cum rezultă din art. 330 alin. (1) C. proc. civ. obiectul recursului în anulare îl constituia "hotărârile irevocabile" și nu hotărârile supuse căilor de atac, apelul și recursul; așadar, prin hotărâri irevocabile nu se poate înțelege altceva decât acele hotărâri calificate ca atare în art. 377 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:
"1. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, nerecurate;
2. hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel;
3. hotărârile date în apel, nerecurate;
4. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;
5. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".
în speță, sentința civilă nr. 420 din 11 iunie 2003 a fost atacată cu recurs, soluționat prin decizia civilă nr. 2039 din 13 octombrie 2003, irevocabilă.
Așadar, obiectul recursului în anulare nu poate fi decât decizia civilă nr. 2039 din 13 octombrie 2003, căci numai aceasta constituie o "hotărâre irevocabilă" în sensul dat de art. 377 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Or, această decizie a fost pronunțată la 13 octombrie 2005, dată când este socotită ca irevocabilă, adică ultima dată de 28 august 2003, când a fost abrogat recursul în anulare, astfel că ea nu poate fi supusă unei căi de atac inexistente la data când a fost pronunțată.
în consecință, recursul în anulare a fost respins ca inadmisibil.
| ← ICCJ. Decizia nr. 11/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1104/2005. Civil → |
|---|
