ICCJ. Decizia nr. 1126/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1126
Dosar nr. 11244/200.
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 26 noiembrie 2003, Ministerul Apărării Naţionale a solicitat instanţei, în contradictoriu cu C.I., să dispună restabilirea situaţiei anterioare executării şi obligarea pârâtului de a restitui suma de 53.884.167 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin sentinţa civilă nr. 241 din 20 decembrie 2001 pronunţată în dosarul nr. 2113/C/2001 al Tribunalului Vrancea a fost obligat către pârât la plata sumei de 43.566.667 lei, reprezentând impozit nelegal din ajutorul şi plăţile compensatorii primite la trecerea în rezervă.
Se mai arată că, după rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, prin Decizia nr. 271 din 5 martie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, întreaga sumă, inclusiv cheltuielile de executare, a fost virată în contul executorului judecătoresc, pentru a fi pusă la dispoziţia pârâtului.
Ulterior, procurorul general a atacat cu recurs în anulare cele două hotărâri pronunţate în cauză, care a fost admis prin Decizia nr. 3477 din 19 septembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, cu consecinţa casării acestor hotărâri şi a respingerii acţiunii formulată de C.I. împotriva Ministerului Apărării Naţionale.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Vrancea, secţia civilă, prin sentinţa nr. 67 din 18 februarie 2004 şi-a declinat competenţa în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând în esenţă că potrivit dispoziţiilor art. 4042 C. proc. civ., instanţa competentă să dispună întoarcerea executării este cea care a desfiinţat titlul executoriu sau instanţa de fond, în cazul casării cu trimitere.
Or, titlul executoriu, respectiv sentinţa civilă nr. 241 din 20 decembrie 2001 a Tribunalului Vrancea, a fost desfiinţat prin Decizia instanţei supreme nr. 3477 din 19 septembrie 2003.
În cauză, se constată că Tribunalul Vrancea este competent a soluţiona cererea de întoarcere a executării formulată de Ministerul Apărării Naţionale, în contradictoriu cu pârâtul C.I., pentru considerentele care succed.
Întoarcerea executării este posibilă prin trei modalităţi procedurale, toate fiind reglementate prin dispoziţiile art. 4042 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ.
Astfel, într-o primă modalitate, întoarcerea executării se dispune de către chiar instanţa care a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat.
Când instanţa care a desfiinţat hotărârea executată, a dispus rejudecarea în fond a pricinii fără a desfiinţa titlul executoriu, această măsură va putea fi luată de către instanţa de trimitere.
În cea de a treia ipoteză, pentru a obţine întoarcerea executării, persoana îndreptăţită trebuie să introducă o acţiune separată.
Potrivit alin. (3) al art. 4042 C. proc. civ., în această situaţie cererea se va adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii.
Or, chiar dacă textul nu o prevede expres, este fără putinţă de tăgadă că sintagma „instanţă competentă potrivit legii" face trimitere la competenţa materială de soluţionare a litigiului în primă instanţă, aceasta aparţinând în speţă, Tribunalului Vrancea, care a pronunţat hotărârea ce a constituit titlul executoriu, ulterior desfiinţat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Trimite Tribunalului Vrancea, spre competentă soluţionare cererea de întoarcere a executării formulată de Ministerul Apărării Naţionale, în contradictoriu cu pârâtul C.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1155/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1068/2005. Civil → |
|---|
