ICCJ. Decizia nr. 1137/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1137
Dosar nr. 27219/1/2005
nr. vechi 10757/2005
Şedinţa publică din 2 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Prin Decizia nr. 663 din 21 iunie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, s-a admis apelul Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi s-a schimbat parţial sentinţa civilă nr. 417 din 24 februarie 2005 a Tribunalului Botoşani în sensul că s-a respins ca nefondată acţiunea reclamantului Z.M. şi s-a păstrat dispoziţia de respingere a acţiunii faţă de Prefectul judeţului Botoşani; totodată s-a respins apelul reclamantului.
În motivarea hotărârii sale, instanţa de apel a reţinut, printre altele, că potrivit art. 39 din Legea nr. 18/1991 persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin acte normative de expropriere, pot cere reconstituirea proprietăţii pentru suprafaţa de teren trecută la stat, terenurile urmând a fi atribuite din domeniul privat al localităţii.
Or, apreciază aceeaşi instanţă, în contextul dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa acestei legi terenul al cărui regim e reglementat de Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000, ca în cauza de faţă.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs reclamantul Z.M. care arată, în esenţă, că s-a interpretat greşit legea aplicabilă în speţă deoarece s-a demonstrat că terenul în litigiu, fiind intravilan şi neavând o destinaţie agricolă, prezintă un anume regim juridic reglementat nu de Legea nr. 18/1991, ci de Legea nr. 10/2001, incidentă în cauză.
În acest context în raport de care nu i s-a acordat, ca echivalent, măsura reparatorie a despăgubirilor la data exproprierii şi faţă de faptul că imobilul nu mai poate fi restituit în natură, deoarece pe teren sunt amplasate construcţii industriale, recurentul arată că este persoană îndreptăţită conform Legii nr. 10/2001.
Deliberând, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul pentru simpla raţiune că nu s-a cercetat în baza Legii nr. 10/2001 regimul juridic al bunului imobiliar pentru a se statua dacă recurentul este persoană îndrituită în a pretinde, ca măsură reparatorie, echivalentul prin despăgubiri, în sensul art. 3 din lege.
Este neîndoios dovedit în cauză că proprietatea referitoare la terenul din intravilanul localităţii a fost expropriat în baza Decretului nr. 462/1971, ocazie cu care a fost trecut la stat şi a fost scos din circuitul agricol tocmai pentru construirea unei fabrici de lapte în oraş.
Întrucât instanţa de apel n-a analizat o asemenea situaţie ce face incidentă Legea nr. 10/2001, ceea ce echivalează cu o necercetare a probelor în acest temei juridic, urmează ca, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să se caseze Decizia recurată cu trimiterea cauzei la instanţa de apel, ce va avea în vedere şi celelalte critici din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Z.M. împotriva deciziei nr. 633 din 21 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1459/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
