ICCJ. Decizia nr. 1208/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1208
Dosar nr. 9/2005
Şedinţa din Camera de consiliu de la 17 februarie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii S.Z. şi S.T. au chemat în judecată pe pârâţii C.C. Stîlpeni şi SC S.T.C. SRL şi a solicitat:
- obligarea pârâţilor să le lase în deplină proprietate şi posesie un teren în suprafaţă de 1415 mp situat în punctul „Acasă", situat pe raza comunei Bălileşti sat Băjeşti;
- obligarea pârâţilor la ridicarea tuturor construcţiilor edificate pe teren, sau să fie abilitaţi să le ridice pe cheltuiala pârâţilor;
- obligarea pârâţilor la despăgubiri estimate provizoriu la 3.000.000 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului revendicat pe ultimii trei ani.
În motivarea acţiunii se arată că sunt proprietarii terenului revendicat conform titlurilor de proprietate eliberate în conformitate cu dispoziţiile legii fondului funciar, iar pârâţii folosesc în mod abuziv terenul şi refuză eliberarea lui.
Judecătoria Câmpulung, prin sentinţa civilă nr. 757 din 8 aprilie 2004 a admis în parte acţiunea reclamanţilor, conform dispozitivului acesteia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii la 26 aprilie 2004.
Curtea de Apel Piteşti prin Decizia civilă nr. 1379/A din 18 iunie 2004 îşi declină competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Argeş.
Se motivează că, în timpul soluţionării apelului, a fost adoptată Legea nr. 195 din 25 mai 2004 pentru aprobarea OUG nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, care la art. III prevede „hotărârile pronunţate de judecătorii în primă instanţă în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal şi recursului la curtea de apel, iar la art. I pct. 1 s-a lărgit competenţa materială a tribunalelor în sensul că acestora le revine „facultatea" de a judeca, ca instanţă de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorie în primă instanţă în cazurile expres prevăzute de lege.
S-a apreciat că litigiul face parte din materia fondului funciar, raportat la definirea noţiunii de fond funciar dată de art. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, în sensul că „Terenurile de orice fel, indiferent de destinaţie, de titlul în baza căruia sunt deţinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României…".
Tribunalul Argeş, prin Decizia civilă nr. 516 din 19 octombrie 2004 a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
A constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Instanţa a reţinut că dispoziţiile art. III din Legea nr. 195/2004 fac referire la acţiunile în materia „fondului funciar" însă se apreciază că această noţiune nu poate fi confundată cu natura juridică a acţiunii în revendicare; prevederile art. 1 din Legea nr. 18/1991 definesc categoria de bunuri imobile care „Alcătuiesc Fondul Funciar al României" ce nu pot fi asimilate mijloacelor de apărare a fondului funciar şi nici nu pot da o altă definiţie acţiunii în revendicare prin care se apără dreptul de proprietate ori un alt drept real asupra unui imobil.
Analizând conflictul negativ de competenţă creat, instanţa constată legal punctul de vedere exprimat de Tribunalul Argeş.
În adevăr, aşa cum se poate observa din expunerea istoricului, reclamanţii au formulat o acţiune în revendicare şi daune, întemeiată pe un titlu de proprietate.
Deci, suntem în prezenţa acţiunii proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar. O asemenea acţiune nu poate fi definitivă ca făcând parte din materia fondului funciar, chiar dacă titlul de proprietate a fost emis pe numele reclamanţilor potrivit procedurii prevăzută de Legea nr. 18/1991.
În consecinţă, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004.
Astfel fiind, competenţa de soluţionare a apelului aparţine Curţii de Apel Piteşti, în temeiul art. 3 pct. 2 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Curţii de Apel Piteşti competenţa soluţionării apelului declarat de reclamanţii S.Z. şi S.T. împotriva sentinţei civile nr. 757 din 8 aprilie 2004 a Judecătoriei Câmpulung.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1200/2005. Civil. Ordonanta presedintiala.... | ICCJ. Decizia nr. 1209/2005. Civil → |
|---|
