ICCJ. Decizia nr. 1209/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1209
Dosar nr. 10/200.
Şedinţa din camera de consiliu de la 17 februarie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 decembrie 2003 la Judecătoria Cluj Napoca, reclamantul M.R.C., a chemat în judecată pe pârâta Banca Naţională a României, sucursala Cluj Napoca, pentru restituirea în natură, sau dacă aceasta nu mai este posibilă, echivalentul în lei al valutei şi bunurilor preluate abuziv şi anume:
- 79 monede aur românesc, jubiliare, emisiuni 1944;
- 20 monede aur a 20 franci elveţieni;
- 6 monede aur a 20 franci francezi;
În motivarea acţiunii a arătat că la data de 9 noiembrie 1967, autorului acestuia, M.C., decedat în anul 1981, i s-au confiscat bunurile din aur mai sus menţionate, în greutate de aproximativ 650 gr.
Judecătoria Cluj Napoca, prin sentinţa civilă nr. 5775 din 24 aprilie 2004, a respins acţiunea reclamantului ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că măsura confiscării nu a fost abuzivă deoarece era prevăzută de dispoziţiile legale în vigoare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul M.R.C.
Curtea de Apel Cluj Napoca, prin Decizia civilă nr. 565/R din 16 septembrie 2004, a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamantul M.R.C. împotriva sentinţei civile nr. 5575 din 24 mai 2004 a Judecătoriei Cluj Napoca, în favoarea Tribunalului Cluj, cu motivarea că, potrivit art. 2821 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv.
Investit prin declinare de competenţă, Tribunalul Cluj, prin Decizia civilă nr. 429 din 10 decembrie 2004, şi-a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Cluj.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Soluţia de declinare a competenţei a fost întemeiată pe faptul că valoarea bunurilor în cauză este de 262.795.764,04 lei, la preţul gramului de aur fin de 431.152 lei, la data promovării acţiunii.
Întrucât la data pronunţării sentinţei civile nr. 5575 din 24 mai 2004 a Judecătoriei Cluj Napoca, erau în vigoare dispoziţiile art. 282 C. proc. civ., modificate prin OUG nr. 58 din 25 iunie 2003, care prevedeau că „Hotărârile date în primă instanţă de judecătorie şi tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel" dar şi dispoziţiile art. 2 C. proc. civ.
Asupra conflictului negativ de competenţă supus soluţionării, se reţin următoarele:
Reclamantul M.R.C. a investit la data de 18 decembrie 2002, Judecătoria Cluj Napoca cu o acţiune civilă întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 261/2002, pentru aprobarea OUG nr. 190/2000 privind regimul juridic al metalelor preţioase în România, prin care a solicitat obligarea Statului Român prin Banca Naţională a României, la restituirea a 79 de monede din aur sau a contravalorii cantităţii de aur aferentă sumei de 262.795.767,04 lei.
Valoarea obiectului litigiului stabilită de reclamant la data sesizării instanţei prin cererea de chemare în judecată a determinat stabilirea competenţei materiale în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.
Această din urmă instanţă a pronunţat sentinţa civilă nr. 5575 din 23 mai 2004.
Potrivit art. 282 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum acest text a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, publicată în M. Of. nr. 470 din 26 mai 2004, „Hotărârile date în primă instanţă de judecătorie şi tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, dacă prin legi nu se prevede altfel".
Prevederile acestui text ne conduc la concluzia potrivit căreia curţile de apel sunt instanţe de drept comun în materia căii ordinare de atac a apelului.
Este adevărat că acţiunea promovată de reclamant este o acţiune specifică întemeiată pe prevederile Legii nr. 362/2003, întrucât instituie în favoarea persoanelor îndreptăţite un drept de restituire a metalelor preţioase preluate abuziv de Statul Român, în perioada 1946–1990, însă această împrejurare nu are nici o relevanţă asupra stabilirii instanţei competente să soluţioneze apelul declarat, câtă vreme prin lege nu s-a dispus în alt fel.
În consecinţă, va stabili în favoarea Curţii de Apel Cluj, competenţa soluţionării apelului declarat de reclamantul M.R.C. împotriva sentinţei civile nr. 5775 din 24 mai 2004 a Judecătoriei Cluj Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Curţii de Apel Cluj competenţa soluţionării apelului declarat de reclamantul M.R.C. împotriva sentinţei civile nr. 5775/2004 a Judecătoriei Cluj Napoca.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1208/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 1118/2005. Civil → |
|---|
