ICCJ. Decizia nr. 1271/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1271
Dosar nr. 28277/1/2005
nr. vechi 11815/2005
Şedinţa publică din 3 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 7 decembrie 2004, reclamanta P.A. a înregistrat pe rolul Tribunalului Zalău o contestaţie împotriva modului de soluţionare de către pârâtul Consiliul local Zalău a cererii de acordare de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 1100 mp înscris în C.F. Zalău, nr. top. 672/2/2/1, teren care i-a fost expropriat în anul 1980.
Prin sentinţa civilă nr. 823 din 27 mai 2005 Tribunalul Zalău a respins cererea reclamantei ca nefondată, cu următoarea motivare:
Reclamanta nu s-a conformat dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, termen care a fost prelungit succesiv cu 6 şi, respectiv, 3 luni, prin executor judecătoresc, persoana juridică deţinătoare.
Or, potrivit art. 21 alin. (5) din aceeaşi lege, nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Prin Decizia civilă nr. 713 A din 19 august 2005 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei.
Pentru a decide astfel, curtea a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, dobândirea de măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de stat, ce fac obiectul acestei legi, este condiţionată de formularea unei notificări de către persoana îndreptăţită.
Procedura stabilirii de măsuri reparatorii nu este declanşată din oficiu de către entităţile deţinătoare ale unor astfel de imobile.
Nedepunând în termenul legal notificare pentru imobilul ce i-a fost preluat abuziv, reclamanta nu poate solicita direct în instanţă măsuri reparatorii, aşa cum corect a concluzionat tribunalul.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta.
În motivarea cererii, recurenta-reclamantă reiterează situaţia de fapt şi arată că este imoral ca terenul său să fie folosit de comunitatea oraşului Zalău fără ca ea să fie despăgubită şi că, deşi s-a plâns primăriei în mai multe rânduri, aceasta a refuzat să dea curs cererilor sale.
Totodată, recurenta mai arată că are o stare fizică şi materială precară.
Aceste susţineri nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., referitoare la motivele pentru care se poate cere casarea ori modificarea unei hotărâri, aşa încât nu pot face obiect de analiză în recurs.
Singura critică ce poate fi încadrată în dispoziţiile textului de lege menţionat, respectiv în cele ale pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., este aceea potrivit căreia Legea 10/2001 modificată nu prevede că termenul de depunere a notificării este un termen de decădere, motiv pentru care instanţa trebuia să dea curs cererii adresate de reclamantă primăriei şi să dispună efectuarea unei expertize pentru stabilirea valorii imobilului.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul, pentru următoarele considerente:
Pentru aceeaşi suprafaţă de teren cu cea care face obiectul prezentului litigiu, reclamanta a mai iniţiat un proces, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu Primăria municipiului Zalău şi Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Prin sentinţa civilă nr. 5607 din 21 septembrie 2001, Tribunalul Zalău a respins cererea ca nefondată, arătând totodată că, în scopul acordării de măsuri reparatorii, respectiv a despăgubirilor pentru acest teren, reclamanta se poate prevala, eventual, de dispoziţiile art. 11 şi urm. din Legea nr. 10/2001, cu respectarea procedurii prevăzute de acest act normativ.
Cu toate acestea, reclamanta nu a depus notificare pentru obţinerea de măsuri reparatorii, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, art. 21 în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 247/2005, astfel cum acest termen a fost prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 şi prin OUG nr. 145/2001 şi în forma prevăzută de alin. (2) şi (3) al aceluiaşi text.
După expirarea termenului, respectiv la data de 22 octombrie 2004, reclamanta a depus la Primăria municipiului Zalău o cerere pentru acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat.
Chiar dacă legea nu prevede în mod expres că termenul pentru depunerea notificării este unul de decădere, aşa cum susţine recurenta, calificarea acestuia ca fiind un termen de decădere rezultă din exprimarea utilizată de legiuitor în alin. (5) al art. 22 al legii nr. 10/2001.
Acest text prevede că „nerespectarea termenului de 6 luni, astfel cum a fost prelungit, prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii sau prin echivalent".
Aplicând această dispoziţie, curtea de apel a constatat că, în lipsa notificării prevăzute de lege, reclamanta nu poate beneficia de măsuri reparatorii, pronunţând astfel o hotărâre legală.
Nefiind incident în cauză motivul de modificare prevăzut de art. 304 a pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta P.A. împotriva deciziei civile nr. 713/A din 19 august 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1382/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1267/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
