ICCJ. Decizia nr. 1382/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1382
Dosar nr. 27146/1/2005
nr. vechi 10684/2005
Şedinţa publică din 7 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Primarul Municipiului Timişoara, prin dispoziţia nr. 1575 din 14 iulie 2004 a respins notificarea nr. 2400 din 9 aprilie 2001 formulată de către K.M. având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în Timişoara, înscris în C.F. Timişoara, nr. top 9581 şi 9582 întrucât imobilul a fost trecut cu plată în proprietatea statului.
M.K.A., succesoarea lui K.M., decedat la data de 8 februarie 2001 a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 1575 din 14 iulie 2004 emisă de Primarul Municipiului Timişoara, a solicitat anularea acesteia şi, în principal, restituirea în natură a terenului iar, în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii reprezentate de despăgubiri băneşti pentru teren, iar pentru construcţii, diferenţa dintre despăgubirile primite, actualizate cu indicele inflaţiei, şi valoarea reală a acesteia prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
În motivarea contestaţiei contestatoarea a arătat că tatăl său M.C., la plecarea definitivă din ţară a fost obligat, potrivit art. 2 din Decretul nr. 223/1974 să înstrăineze construcţiile proprietatea sa către stat în schimbul unei despăgubiri de 80.000 lei, sub nivelul preţurilor practicate pe piaţa liberă.
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1366 fin 5 noiembrie 2004 a admis contestaţia formulată de contestatoarea M.K.A., a anulat dispoziţia nr. 1575 din 14 iulie 2004 emisă de Primarul Municipiului Timişoara şi l-a obligat pe acesta să facă oferta de despăgubiri pentru diferenţa dintre valoarea de circulaţie a imobilului în litigiu şi valoarea reactualizată cu indicele inflaţiei a sumei de 80.000 lei primită de antecesorul acesteia prin Decizia nr. 558 din 22 aprilie 1982 a fostului Comitet Executiv al Consiliului popular al judeţului Timiş.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 1387 din 9 iunie 2005 a admis apelul declarat de contestatoarea M.K.A. împotriva sentinţei civile nr. 1366 din 5 noiembrie 2004 a Tribunalului Timiş pe care a schimbat-o în parte în sensul că oferta va cuprinde şi contravaloarea terenului aferent construcţiei. Apelul declarat de Primarul Municipiului Timişoara împotriva aceleiaşi sentinţe a fost respins.
Instanţele de fond şi de apel au reţinut că, urmare a cererilor de plecare definitivă din ţară a soţilor K.M. şi I.M.Ş.M., în temeiul art. 2 din Decretul nr. 223/1974, imobilul situat în Timişoara, înscris în C.F., nr. top 9581 şi 9582 a trecut în proprietatea Statului Român cu plata sumei de 80.000 lei.
S-a considerat că dispoziţiile art. 1.4 lit. B) din HG nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în raport de care a fost soluţionată notificarea „se abat la el spiritul" acestui act normativ iar trecerea imobilului în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 223/1974, chiar şi cu plată, nu poate fi considerată „cu titlu".
Împotriva deciziei civile nr. 1387 din 9 iunie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, a declarat recurs Primarul Municipiului Timişoara, a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în speţă, că: imobilul în litigiu nu a fost preluat în mod abuziv şi, ca atare, nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001 întrucât foştii proprietari tabulari au făcut cerere de plecare definitivă din ţară şi au înstrăinat locuinţa către stat primind suma de 80.000 lei.
Recursul urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 din Decretul nr. 223/1974 în prezent abrogat persoanele care au făcut cerere de plecare definitivă din ţară sunt obligate să înstrăineze, până la data plecării, construcţiile aflate în proprietatea lor în România. Înstrăinarea se va face către stat, care prelua aceste bunuri, plata stabilindu-se potrivit prevederilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973.
În aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, ca urmare a cererilor de plecare definitivă din ţară, imobilul proprietatea lui K.M. şi a soţiei sale, I.M.Ş.M., situat în Timişoara, a trecut în proprietatea Statului Român prin Decizia nr. 558 din 22 aprilie 1982 a fostului Comitet Executiv al judeţului Timiş, cu plata sumei de 80.000 lei.
Potrivit art. 1.4 lit. B) din HG nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în cazul în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din ţară şi a înstrăinat locuinţa către stat, stabilirea conduitei persoanei era atributul exclusiv al acesteia, urmând a se considera că preluarea nu a fost abuzivă, persoana fiind îndestulată rezonabil prin preţul primit sau având vocaţia de a fi îndestulată rezonabil dacă înstrăina imobilul respectiv înainte de formalizarea intenţiei de a părăsi definitiv ţara.
În speţă, nu se poate reţine că preluarea imobilului în litigiu a fost abuzivă întrucât foştii proprietari au fost îndestulaţi rezonabil prin preţul primit.
Pe de altă parte, la fila 27 dosarul nr. 5950/2004 a fost depusă adeverinţa eliberată de Comisia centrală pentru acordarea de despăgubiri Bayern de pe lângă Consiliul judeţean Furth din care rezultă că în anul 1988 lui K.M. i s-a plătit de către Republica Federală Germania o compensaţie de 4090 mărci germane iar soţiei acestuia I.M.Ş.M. o compensaţie pentru daune de 2827,20 mărci germane, în baza unui acord încheiat în România.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va admite recursul, va casa Decizia şi sentinţa şi, în fond, va respinge contestaţia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 1387/A din 9 iunie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o casează, precum şi sentinţa civilă nr. 1366 din 5 noiembrie 2004 a Tribunalului Timiş, secţia civilă.
Respinge contestaţia formulată de reclamanta M.K.A. împotriva dispoziţiei nr. 1575 din 14 iulie 2004 emisă de Primarul Municipiului Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1386/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1271/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
