ICCJ. Decizia nr. 1398/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1398
Dosar nr. 898/200.
Şedinţa publică din 23 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 23 mai 2005, contestatorul I.G.V.C., în contradictoriu cu intimata R.A.D.E.T. Bucureşti şi Asociaţia de proprietari a blocului S 14 din Bucureşti, a solicitat instanţei anularea deciziei nr. 1381/2002 pronunţată în dosarul nr. 1318/2002 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia civilă, motivând că instanţa de recurs a judecat cauza în lipsa apărătorului desemnat din oficiu şi în nici una din fazele procesuale anterioare recursului instanţele nu s-au pronunţat asupra fondului cauzei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 14 din 10 ianuarie 2003, a respins ca nefondată contestaţia în anulare, reţinând că aspectele menţinute în contestaţie nu se încadrează în dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., care reglementează motivele pentru care se poate anula Decizia atacată pe calea contestaţiei în anulare.
Împotriva deciziei a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea lui şi casarea deciziei civile nr. 1381/2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în recurs, cât şi a deciziei civile nr. 14/2003 prin care aceeaşi instanţă a respins contestaţia în anulare formulată de recurent.
Examinând recursul declarat de contestator se constată inadmisibilitatea lui, excepţie invocată din oficiu de instanţa de recurs la termenul de judecată din 23 februarie 2005.
Hotărârea a cărei anulare a solicitat-o recurentul pe calea contestaţiei în anulare este Decizia nr. 1381 din 20 mai 2002, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia civilă, a judecat ca instanţă de recurs, în sensul admiterii recursului şi modificării deciziei pronunţate în apel.
Potrivit prevederilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţia în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată cu contestaţia în anulare. Aşadar Decizia atacată fiind pronunţată în recurs, deci irevocabilă, acelaşi regim juridic procedural are şi Decizia prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare împotriva acelei decizii, adică tot irevocabilă, fără posibilitatea de a exercita împotriva ei calea de atac a recursului.
Drept urmare, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestator împotriva deciziei prin care s-a respins cu caracter irevocabil contestaţia în anulare introdusă pentru anularea unei hotărâri de asemenea irevocabilă.
Recurentul a invocat în faţa instanţei de recurs excepţia neconstituţionalităţii prevederilor Legii nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, în special a dispoziţiei art. 15 lit. p) din lege. Excepţia de neconstituţionalitate urmează a se respinge ca inadmisibilă, întrucât legea la care se referă excepţia invocată nu are legătură cu soluţionarea prezentei cauze, având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) şi (69 din Legea nr. 47/1992, republicată la 16 iulie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 146/1997.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul I.G.V.C. împotriva deciziei nr.14 din 10 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1460/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1404/2005. Civil → |
|---|
