ICCJ. Decizia nr. 1562/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1562
Dosar nr. 28280/1/ /2005
Dosar nr. 11818/2005
Şedinţa publică din 13 februarie 2006
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 779 din 14 iunie 2005 pronunţată în dosarul nr. 5575/2004, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis cererea formulată şi precizată de reclamanta K.J.P. în contradictoriu cu pârâtele SC T. SA şi A.V.A.S., a anulat deciziile nr. 2454 şi nr. 2455 din 7 mai 2004 emise de pârâta SC T. SA şi a obligat-o pe pârâta A.V.A.S. să acorde reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent sub forma de acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital în limita sumei de 1.324.000.000 lei reprezentând valoarea imobilelor înscrise în C.F. Turda, nr.top 3224/1, 3222/1, 3225/1, 23223/1, 3226/1 şi 3229. A admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei Prefectura judeţului Cluj şi, în consecinţă, a respins cererea formulată de reclamantă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
Pentru pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că imobilele, obiect al litigiului, au fost proprietatea tabulară a antecesorului reclamantei G.K., fiind preluate fără despăgubiri de Statul Român , prin decizia nr. 78 din 26 februarie 1975 a Consiliului Popular a municipiului Turda, emisă în baza Decretului nr. 223/1974, SC T. SA fiind proprietara tabulară a acesta din anul 1999 şi actuala deţinătoare, motiv pentru care aceasta a soluţionat prin cele două decizii contestate notificările formulate de reclamantă, în sensul respingerii acestora. Instanţa de fond a constatat că această pârâtă a procedat greşit întrucât nu avea competenţa să se pronunţe asupra notificărilor, aceasta aparţinând A.V.A.S., motiv pentru care a şi anulat cele două decizii de respingere a notificărilor şi a respins acţiunea faţă de Prefectura judeţului Cluj pentru lipsa calităţii pasive.
A.V.A.S. a invocat excepţia prematurităţii acţiunii însă aceasta a fost respinsă de instanţă prin încheierea din 30.12.2004 întrucât cele două notificări i-au fost comunicate acestei pârâte la data de 7 mai 2004, fără ca aceasta le soluţioneze în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001. Instanţa de fond a reţinut, faţă de faptul că imobilele au fost preluate de stat abuziv în sensul art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001 şi au fost evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale , conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, că A.V.A.S. este obligată să emită decizie în sensul acordării măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma de acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital , sens în care reclamanta şi-a manifestat opţiunea, în limita sumei de 1.324.000.000 lei, reprezentând valoarea imobilelor stabilite de experţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta A.V.A.S., pe care însă nu l-a motivat, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, pronunţându-se asupra acestuia în temeiul art. 292 alin. (2) C. proc. civ., prin decizia nr. 721 A din 24 august 2005, respingându-l ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S. întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta A.V.A.S. a susţinut că nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât prin cererea reclamantei s-a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. Turda iar în subsidiar acordarea de despăgubiri băneşti, excepţia lipsei calităţii sale procesuale impunându-se a fi admisă în raport de art. 21 şi art. 36 din Legea nr. 10/2001 şi de faptul că A.V.A.S. nu a fost notificată în mod direct, în condiţiile art. 29 al Legii nr. 10/2001, republicată iar deciziile emise de SC T. SA nu îi sunt opozabile. Cu privire la capătul de cerere subsidiar, privind acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pârâta A.V.A.S. a reiterat excepţiile prematurităţii şi inadmisibilităţii acţiunii, susţinând că A.V.A.S. nu a soluţionat şi emis încă o decizie motivată faţă de notificările reclamantei nr. 48 şi 50, înregistrate la A.V.A.S. sub nr. DJ2/329 din 18 mai 2004, fiind nelegală hotărârea instanţei de fond, confirmată prin cea a instanţei de apel, prin care s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent, în mod direct, fără ca procedura administrativă să fi fost finalizată, fiind încălcat astfel cadrul procesual prevăzut de art. 29 şi urm. din Legea nr. 10/2001, republicată.
Recursul este nefondat pentru considerentele care succed.
Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că în mod corect atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut - având în vedere faptul că imobilul este în prezent proprietatea unei societăţi privatizate integral anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001; că în cauză nu s-a făcut dovada nerespectării dispoziţiilor legale în materie de privatizare şi că nu a fost invocată nevalabilitatea titlului de preluare, că în conformitate cu art. 27 alin. (1) C. proc. civ., persoana îndreptăţită are dreptul doar la măsuri reparatorii prin echivalent iar în măsura în care optează pentru acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital , notificarea se adresează A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.), această instituţie publică implicată în privatizare având obligaţia emiterii deciziei în temeiul căreia persoana îndreptăţită va primi acţiuni, conform art. 31 alin. (6) din lege.
Este adevărat că notificarea nu a fost adresată direct A.V.A.S. ci societăţii deţinătoare, dar din probatoriul administrat în cauză a reieşit că această notificare i-a fost comunicată pârâtei A.V.A.S. de către SC T. SA cu adresa nr. 2464 din 7 mai 2004, care a fost înregistrată la A.V.A.S. sub nr. 1292 din 17 mai 2004, aşa cum confirmă însăşi recurenta-pârâtă (filele 54 şi 74 din dosarul nr. 5575/2004 al Tribunalului Cluj).
Astfel, nu poate fi primită susţinerea pârâtei A.V.A.S. în sensul că nu are calitate procesuală pasivă în cauză şi că acţiunea reclamantei îndreptată împotriva sa ar fi prematură şi inadmisibilă cât timp, de la data când i-au fost comunicate notificările, 17 mai 2004 şi data soluţionării în fond a acţiunii introduse în instanţă, 14 iunie 2005, s-a scurs un an de zile, termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 fiind cu mult depăşit.
Cum procedura administrativă este obligatorie pentru ambele părţi: obligaţia fostului proprietar sau a moştenitorului acestuia fiind de a formula notificarea iar obligaţia unităţii notificate fiind aceea de a o soluţiona în termenul prevăzut de lege, termenul în care unitatea deţinătoare are obligaţia să răspundă la notificare, este imperativ şi nu de recomandare. Altfel, s-ar ajunge la nesocotirea finalităţii legii şi s-ar amâna fără termen rezolvarea echitabilă a retrocedării imobilelor sau, după caz, procedura acordării de despăgubiri, ignorându-se dreptul la reparaţie, rezultând cu evidenţă că, în speţă, reclamanta nu putea fi obligată să aştepte o perioadă de timp nedeterminată pentru soluţionarea notificării.
Pentru aceste temeiuri, criticile recurentei-pârâte în sensul că instanţele au trecut în mod nelegal peste procedura administrativă în cadrul căreia A.V.A.S. era îndreptăţită să se pronunţe asupra notificărilor şi că astfel şi-au depăşit atribuţiile prin încălcarea cadrului procesual prevăzut de art. 29 şi urm. din Legea nr. 10/2001, republicată şi că instanţa de fond a încuviinţat efectuarea unei expertize prin care s-a stabilit valoarea măsurilor reparatorii în mod unilateral, sunt nefondate.
Instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 atunci când a încuviinţat administrarea unei expertize pentru a se stabili valoarea imobilului în litigiu (clădire şi teren), în sarcina pârâtei subzistând obligaţia ce derivă din lege, de a-i acorda reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent în cuantumul valorii astfel stabilite prin expertiză şi de a urma procedura stabilită de lege ulterior îndeplinirii acestei obligaţii. Faptul că valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent a fost stabilită printr-o expertiză administrată într-o procedură contencioasă ale cărei concluzii, cu privire la această valoare, nu au fost contestate, nefiind formulate, aşa cum rezultă din lucrările dosarului, nici un fel de obiecţiuni, de către nici una din părţi, instanţa însuşindu-şi astfel, în mod corect, valoarea astfel stabilită, este în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale redate, cu atât mai mult cu cât necesitatea efectuării unei evaluări care să stabilească valoarea imobilului este o obligaţie ce rezultă imperativ din lege, critica recurentei-pârâte în sensul că instanţele şi-ar fi depăşit competenţa cu privire la acest aspect fiind nefondată, pentru considerentele arătate.
Având în vedere cele ce preced, se constată că decizia atacată este legală iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 721 A din 24 august 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1570/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1554/2005. Civil → |
|---|
