ICCJ. Decizia nr. 162/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 162
Dosar nr. 6133/200.
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 septembrie 2002 reclamanţii A.G., ş.a., au chemat în judecată Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bacău şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru a fi obligaţi să le fie restituite sumele de bani încasate, prin reţinerea procentului de 7% din salariile lunare, cu titlu de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate, pentru perioada 1 ianuarie 2000–1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflaţie la data executării hotărârii.
Ministerul Justiţiei a chemat în garanţie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru a fi obligată la înapoierea plăţii făcute reclamanţilor în caz de admitere a acţiunii principale. La rândul ei, pentru acelaşi obiect, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a chemat în garanţie C.N.A.S.
Tribunalul Neamţ, secţia civilă, prin sentinţa nr. 40 din 31 ianuarie 2003, a admis acţiunea principală a reclamanţilor faţă de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bacău. Totodată, a respins acţiunea faţă de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. şi cererea de chemare în garanţie formulată de Ministerul Industriei, precum şi cererea, având acelaşi obiect, a pârâtei C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia nr. 418 din 31 martie 2003, a admis recursul formulat de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bacău şi a modificat în parte sentinţa în sensul că a admis cererea de chemare în garanţie.
Soluţia instanţei a fost fundamentată pe dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997 în raport de care s-a apreciat că, în speţă, există o plată nedatorată.
Împotriva celor două hotărâri judecătoreşti procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare cerând, în temeiul art. 4, art. 6, art. 9 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997, reformarea lor iar, pe fond, respingerea acţiunii şi, corelativ, a cererilor de chemare în garanţie, ca fiind rămase fără obiect.
Recursul în anulare este fondat.
Dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, invocate în sprijinul soluţiei de admitere a acţiunii, trebuie corelate cu prevederile art. 4, art. 6, art. 9 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997 în raport de care plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, invocată prin acţiune, este o plată datorată.
În consecinţă, nefiind întrunite cerinţele plăţii nedatorate, invocate ca temei de drept în sprijinul admiterii acţiunii, rezultă că soluţia atacată este nelegală.
Drept urmare, se impune admiterea recursului în anulare, aşa cum a fost formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare.
Casează Decizia civilă nr. 418 din 31 martie 2003 a Curţii de Apel Bacău, precum şi sentinţa civilă nr. 40/c din 31 ianuarie 2003 a Tribunalului Neamţ, iar pe fond respinge acţiunea reclamanţilor şi cererea de chemare în garanţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 161/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1622/2005. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
