ICCJ. Decizia nr. 1622/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1622
Dosar nr. 1232/2005
Şedinţa de la 2 martie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2762 din 5 decembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Paşcani s-a admis plângerea formulată de petenta I.O.E. împotriva hotărârii nr. 247 din 29 martie 2002 emisă de Comisia judeţeană Iaşi de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Ca urmare s-a dispus desfiinţarea hotărârii nr. 247 din 29 martie 2002 şi s-a stabilit în favoarea petentei dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 2,34 ha teren situat pe raza comunei A. I. Cuza, judeţul Iaşi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Comisia comunală A. I. Cuza pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Tribunalul a reţinut că reclamanta a investit judecătoria cu o plângere împotriva hotărârii nr. 247 din 29 martie 2002 emisă de Comisia judeţeană Iaşi de aplicare a Legii nr. 18/1991 prin care a solicitat anularea acesteia conform art. 53 din Legea nr. 18/1991.
Potrivit art. 58 din Legea nr. 18/1991 sentinţa pronunţată în acest caz este supusă căii de atac prevăzută de Codul de procedură civilă.
Făcând în cauză aplicarea art. 282 alin. (2) C. proc. civ., tribunalul a constatat că sentinţa civilă nr. 2762 din 5 decembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Paşcani, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea OUG nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă este supusă căii de atac a recursului.
Or, potrivit art. III din Legea nr. 195/2004 recursul este dat în competenţa de judecată a curţii de apel.
Drept consecinţă, tribunalul a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
Primind dosarul spre soluţionare, Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr. 929 din 9 decembrie 2004 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) C. proc. civ. dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de apel a reţinut că prin Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea OUG nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, în materia fondului funciar, s-a introdus calea de atac a apelului pentru cauzele care erau supuse doar recursului, iar instanţa competentă să judece apelul este tribunalul, în timp ce recursul se soluţionează de curtea de apel.
Invocarea de către tribunal a art. 282 alin. (2) C. proc. civ. ca temei al declinării competenţei, nu ţine cont de dispoziţiile speciale şi derogatorii ale Legii nr. 195/2004, care în art. II alin. (1) prevede că recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel, se trimit spre judecată instanţelor imediat superioare. În cauza de faţă, instanţa superioară celei care a pronunţat hotărârea în fond, este tribunalul.
Ca atare, tribunalul trebuia să califice calea de atac ca fiind apel, apoi să procedeze la soluţionarea lui aşa cum dispune art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004.
S-a mai reţinut că nu sunt incidente cauzei dispoziţiile art. III alin. (2) din Legea nr. 195/2004 ca argument al declinării deoarece textul vizează cauzele din materia fondului funciar care aveau deja două grade de jurisdicţie şi nu cele pentru care s-a introdus apelul.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că între cele două instanţe s-a ivit un conflict negativ de competenţă în înţelesul art. 20 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Într-adevăr, judecătoria a fost investită cu o plângere împotriva hotărârii nr. 247/2002 emisă de Comisia judeţeană Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, litigiu pe care l-a soluţionat prin sentinţa civilă nr. 2762 din 5 decembrie 2003.
Recursul declarat de Comisia comunală A. I. Cuza de aplicare a Legii nr. 18/1991 împotriva sentinţei judecătoriei se afla pe rolul Tribunalului Iaşi la data intrării în vigoare a Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea OUG nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.
În cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. III alin. (2) din Legea nr. 195/2004, text invocat de tribunal ca temei al declinării competenţei de soluţionare a recursului, deoarece, pe de o parte această dispoziţie se referă la litigiile din materia fondului funciar ce puteau fi atacate şi cu apel şi cu recurs (ceea ce nu este cazul în speţă) iar pe de altă parte, tribunalul nu se afla în nici una din cele două ipostaze la care se referă acest articol care prevede „apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit la curţile de apel".
Cum prin art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 s-a introdus calea de atac a apelului împotriva tuturor hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă în materia fondului funciar şi dând conţinut principiului aplicării imediate a legii noi de procedură, tribunalul trebuia să califice calea de atac cu care a fost investită drept apel şi să procedeze la soluţionarea acestuia.
Faţă de cele ce preced, Curtea va stabili competenţa de soluţionare a căii de atac declarate de Comisia comunală A.I. Cuza de aplicare a Legii nr. 18/1991 în favoarea Tribunalului Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a căii de atac declarată de Comisia Locală de fond funciar a comunei Al. I. Cuza, judeţul Iaşi, împotriva sentinţei civile nr. 2762 din 5 decembrie 2003 a Judecătoriei Paşcani, în favoarea Tribunalului Iaşi.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 162/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1594/2005. Civil → |
|---|
