ICCJ. Decizia nr. 160/2005. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 160.
Dosar nr. 11195/2004
Şedinţa publică din 2 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 7621 din 23 septembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Timişoara a fost respinsă excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de pârât şi a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SC P.E.D. SRL cu sediul ales în Timişoara împotriva pârâtului Consiliul Local Timişoara.
S-a dispus evacuarea pârâtului din spaţiul situat în Timişoara, în suprafaţă de 709,36 mp.
Totodată s-a respins cererea reclamantei pentru acordarea daunelor interese moratorii iar pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 3.088.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin contractul de închiriere nr. 1001/2000 încheiat între Primăria Municipiului Timişoara şi reclamantă, s-a transmis acesteia din urmă dreptul de folosinţă asupra spaţiului în suprafaţă de 709,36 mp din imobilul situat în Timişoara, pe termen de 10 ani cu începere din data de 1 aprilie 2000.
Cum pârâtul deţine în continuare spaţiul în litigiu deşi a fost închiriat reclamantei, instanţa în baza art. 1420 şi art. 1421 C. civ., a admis acţiunea şi a dispus evacuarea pârâtului din imobilul în litigiu.
Cererea reclamantei pentru acordarea daunelor interese moratorii a fost respinsă cu motivarea că aceasta nu a dovedit existenţa şi întinderea prejudiciului pretins.
Referitor la respingerea excepţiei autorităţii lucrului judecat invocată de pârât în raport de sentinţa civilă nr. 4632 din 13 martie 2002 a Judecătoriei Timişoara instanţa a constatat că nu sunt întrunite cerinţele art. 1201 C. civ., respectiv identitatea de obiect, cauză juridică şi părţi.
Astfel, prin sentinţa menţionată s-a respins acţiunea formulată de Consiliul Local al municipiului Timişoara împotriva pârâtei SC P.E.D. SRL pentru rezilierea contractului de închiriere nr. 1001/2001 şi evacuarea pârâtei din spaţiul închiriat şi s-a admis cererea reconvenţională a pârâtei. Ca urmare, reclamantul a fost obligat să predea pârâtei folosinţa imobilului situat în Timişoara, conform contractului de închiriere, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 500.000 lei pe zi de întârziere.
Faţă de obiectul şi cauza prezentei acţiuni (evacuare şi daune moratorii) instanţa a considerat că nu există identitate de obiect şi cauză juridică, astfel că nu sunt incidente cauzei dispoziţiile art. 1201 C. civ. privind autoritatea de lucru judecat, excepţie ce a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 71 din 3 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat.
În primul rând, instanţa de apel a reţinut că prin apelul declarat nu se critică lipsa de temeinicie sau de legalitate a sentinţei pronunţate în cauză, astfel că a procedat la examinarea hotărârii în temeiul art. 292 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, s-a reţinut că apelanţii nu şi-au îndeplinit obligaţia asumată prin contractul de închiriere nr. 1001/2001 de a pune la dispoziţie intimatei spaţiul închiriat prin licitaţie, împiedicând-o pe aceasta timp de trei ani să se folosească de imobil în condiţiile în care termenul locaţiunii este de 10 ani.
S-a constatat că măsura evacuării pârâtului dispusă de instanţa de fond este legală şi conformă atât cu dispoziţiile art. 1420 şi art. 1421 C. civ. cât şi cu contractul încheiat de părţi.
În termenul prevăzut de lege, împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara fără a indica vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recurenţii susţin în esenţă că nu a predat spaţiul închiriat intimatei deoarece aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a repara faţada imobilului, ce reprezintă o clauză menţionată în caietul de sarcini ce a stat la baza licitaţiei. Mai mult, se menţionează că în imobil funcţionează cantina de ajutor social care urmează a fi transferată într-o altă locaţie după finalizarea lucrărilor de amenajare a noului spaţiu.
Recursul declarat nu este fondat.
Din analiza contractului de închiriere nr. 1001/2000 încheiat de părţi, nu rezultă că predarea spaţiului a cărui închiriere a fost licitată de intimată este condiţionată de repararea faţadei imobilului, iar dacă o asemenea menţiune este prevăzută în caietul de sarcini, acest înscris doveditor nu a fost depus la dosar pentru a fi analizată de instanţă.
Din această perspectivă contractul de locaţiune nr. 1001/2000 este legea părţilor, care, la rândul lor trebuie să-şi respecte întocmai obligaţiile asumate, or în cauză, recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a preda imobilul închiriat intimatei, aşa încât măsura evacuării dispusă de instanţă este legală.
Faţă de cele ce preced şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Primarul municipiului Timişoara împotriva deciziei civile nr. 71 din 3 februarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9799/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9712/2005. Civil → |
|---|
