ICCJ. Decizia nr. 1631/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1631
Dosar nr. 7175/200.
Şedinţa de la 3 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 30 septembrie 2003, pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, reclamanta L.G., în contradictoriu cu pârâtul G.G., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea sa, situat în Gura Humorului.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este proprietarul imobilului situat la nr. 72, în baza sentinţei civile nr. 2334 din 26 octombrie 1989, pronunţată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, cât şi a extrasului de C.F. nr. 4447 din 28 mai 1997.
Prin sentinţa civilă nr. 1170 din 25 noiembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr. 2109/2003, a fost admisă acţiunea reclamantei şi s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul nr. 72, identic cu parcela funciară nr. 651/2 din C.F. nr. 632 a comunei cadastrale Voroneţ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, că între părţi a avut loc un proces de ieşire din indiviziune, prin sentinţa civilă nr. 2334 din 26 octombrie 1989 pronunţată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, reclamantei fiindu-i atribuite construcţiile casă cu beci, magazie, şopron cu coteţ, prisacă, împrejmuiri amplasate pe parcela funciară nr. 651/2.
În baza sentinţei menţionate, reclamanta şi-a înscris dreptul de proprietate asupra parcelei funciare nr. 651/2 în cartea funciară nr. 632 a comunei cadastrale Voroneţ.
Cum pârâtul nu a făcut dovada vreunui drept asupra imobilului respectiv, iar reclamanta este proprietara acestuia, a dispus evacuarea pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a declarat apel, criticând-o ca nelegală şi netemeinică fără a arăta şi motivele.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 487 din 4 martie 2004, a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtul G.G., împotriva sentinţei civile nr. 1170 din 25 noiembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Gura Humorului.
În motivarea deciziei, a reţinut, în esenţă, că prin citaţie s-a făcut cunoscut apelantului că are obligaţia de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 42.500 lei şi timbru judiciar de 1.500 lei, obligaţie pe care apelantul nu a îndeplinit-o şi în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, se sancţionează cu anularea acţiunii.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul, fără a indica motivele de casare, susţinând că a achitat taxa judiciară de timbru stabilită de instanţă şi solicitând pe fondul dreptului dedus judecăţii, admiterea recursului.
La data de 18 octombrie 2004 recurentul G.G. a formulat cerere pentru suspendarea executării sentinţei civile nr. 1170 din 25 noiembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Gura Humorului.
Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 13 ianuarie 2005, în temeiul dispoziţiilor art. 300 alin. (3) C. proc. civ., Curtea a stabilit cauţiunea în cuantum de 1.000.000 lei, fixând termen pentru soluţionarea cererii la 3 martie 2005, odată cu judecarea recursului.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare, acţiunile şi cererile formulate în justiţie se timbrează conform legii, nerespectarea acestei obligaţii fiind sancţionată de dispoziţiile art. 20 alin. (3), cu anularea.
Prevederile legii privind taxele judiciare de timbru au fost corect interpretate şi aplicate în cauză, în condiţiile în care pentru termenul din 4 martie 2004, pârâtul-recurent a fost legal citat, conform art. 85 C. proc. civ., cu menţionarea obligaţiei de a achita taxa de timbru stabilită de instanţă şi a cuantumului acesteia.
Chiar prin motivele de recurs, astfel cum au fost formulate, recurentul nu contestă legalitatea stabilirii obligaţiei de a achita taxa judiciară de timbru, ci invocă faptul că nu a putut să se deplaseze la Primăria municipiului Suceava, unde trebuia achitată, din motive de sănătate, fără a face şi dovada susţinerilor sale.
Anularea ca netimbrat a apelului, ca urmare a nedepunerii taxei judiciare stabilită în sarcina apelantului s-a dispus în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, astfel că recursul este nefondat.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 1170 din 25 noiembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Gura Humorului, va fi respinsă ca fiind fără obiect.
De asemenea urmează a dispune restituirea către recurent a cauţiunii în cuantum de 1.000.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul G.G. împotriva deciziei nr. 487 din 4 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Respinge ca fiind rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării deciziei recurate şi dispune restituirea către pârâtul G.G. a cauţiunii în sumă de 1.000.000 lei consemnată prin chitanţa nr. 103104 seria C.F. din 13 ianuarie 2005 la Oficiul Poştal Bucureşti 37 cu menţiunea „încasării pentru D.V.B.L sector 2 Bucureşti".
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1813/2005. Civil. Recuzare. Recuzare | ICCJ. Decizia nr. 10254/2005. Civil → |
|---|
