ICCJ. Decizia nr. 10254/2005. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 10254

Dosar nr. 19872/200.

Şedinţa publică din 8 decembrie 2005

 Asupra recursului de faţă;

 Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe cale de notificare formulată în condiţiile Legii nr. 10/2001 S.Z.(fostă.) a solicitat Prefecturii judeţului Dâmboviţa acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 194,31 mp şi construcţie cu 3 camere, situat în Găeşti, judeţul Dâmboviţa, preluat abuziv de stat, construcţia fiind demolată în anul 1978.

Primarul oraşului Găeşti a emis dispoziţia nr. 1010 din 10 noiembrie 2003, prin care a respins cererea obiect al notificării, cu motivarea că dreptul de proprietate asupra terenului a fost reconstituit solicitantei prin titlul de proprietate nr. 63601 din 30 martie 1995 emis în temeiul Legii nr. 18/1991, iar cu privire la construcţii solicitanta nu a făcut dovada preluării abuzive, încălcând astfel prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Prin contestaţie formulată potrivit prevederilor art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001, S.Z. a cerut, în contradictoriu cu Primăria Găeşti, Regia Autonomă de Gospodărie Comunală Găeşti şi Statul Român reprezentat de D.G.F.P. Dâmboviţa, anularea dispoziţiei primarului şi acordarea de despăgubiri, susţinând că preluarea imobilului a fost confirmată de fostul Sfat Popular al oraşului Găeşti prin două adrese din anul 1971.

Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 338 din 18 mai 2004, prin care a admis contestaţia, a anulat dispoziţia atacată şi a constatat dreptul contestatoarei de a fi despăgubită pentru construcţia dobândită de contestatoare prin actul de vânzare-cumpărare autentificat la notariatul de Stat Local Titu sub nr. 254 din 5 mai 1971 şi care, potrivit unor înscrisuri emanate de la autorităţile locale anterior anului 1989, depoziţiei a doi martori şi raportului de expertiză tehnică întocmit de B.C., a fost preluată de stat fără nici un titlu, după care a fost demolată în anul 1978, terenul aferent construcţiei fiind donat statului în anul 1981 de către contestatoare şi restituit acesteia în natură din titlul de proprietate nr. 63601 din 30 martie 1995 în aplicarea Legii nr. 18/1991.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Dâmboviţa susţinând că în cauză contestatoarea nu a făcut dovada pertinentă a preluării abuzive de către stat a imobilului şi că, prin acordarea de despăgubiri, prima instanţă şi-a depăşit competenţa, deoarece asemenea cerere nu a făcut obiectul litigiului.

Apelul a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 2430 din 17 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.

Instanţa de apel a constatat că înscrisurile depuse la dosarul cauzei emanate de la Primăria Găeşti şi Circumscripţia Fiscală Găeşti, coroborate cu depoziţiile martorilor, fac deplina dovadă că statul a demolat în anul 1978 construcţia proprietatea contestatoarei, alături de alte clădiri din zonă în scopul realizării planului de sistematizare a localităţii, iar acordarea de despăgubiri este consecinţa firească a anulării dispoziţiei primarului.

Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Dâmboviţa, a declarat recurs prin care a susţinut că instanţa de apel a greşit în aprecierea a probelor administrate, deoarece acestea nu atestă nici modalitatea preluării construcţiei de către stat şi nici caracterul abuziv al pretinsei preluări, astfel că este irelevantă constatarea instanţei de apel în sensul că imobilul a fost preluat abuziv de către stat.

Critica astfel formulată a fost încadrată de către recurent în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Recursul nu este întemeiat.

Motivul de recurs reglementat prin art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este incident numai în cazul în care instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.

Acest motiv de recurs vizează, aşadar, numai situaţia în care, deşi rezultă fără dubiu natura juridică a actului dedus judecăţii ori înţelesul acestuia, instanţa de apel a reţinut un cu totul alt act juridic sau conţinut, fie dându-i un alt înţeles diferit de litera şi spiritul lui, fie interpretându-i greşit clauzele îndoielnice, susceptibile de mai multe înţelesuri.

Cu alte cuvinte, textul examinat are în vedere numai actele juridice, unilaterale sau bilaterale, nicidecum greşeli de interpretare a probelor administrate într-o cauză, inclusiv deci a înscrisurilor, cu consecinţe în greşita stabilire a situaţiei de fapt.

Ori, critica din recursul de faţă este circumscrisă în mod evident modului în care instanţa de apel a stabilit, ca situaţie de fapt, că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu şi demolat de către stat, dând eficienţă unor probe, care în opinia recurentului nu permit asemenea constatare.

În aceste condiţii susţinerile recurentului nu numai că nu pot fi încadrate în motivul de recurs expres indicat, dar nu fac posibilă nici încadrarea lor într-unul din cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., constituind în realitate o critică de netemeinicie la adresa hotărârii atacate, ceea ce nu poate fi primit în recurs, care poate fi exercitat numai pentru motive de nelegalitate.

În raport cu limitele dezvoltării sale mai sus calificate, recursul de faţă va fi respins ca nefondat potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neconstatându-se în cauză motive de ordine publică în sensul reglementat prin art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Dâmboviţa împotriva deciziei nr. 2430 din 17 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 10254/2005. Civil