ICCJ. Decizia nr. 164/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 164.
Dosar nr. 11636/1/2005
Nr. vechi 2813/2005
Şedinţa publică din 14 februarie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalul Argeş sub nr. 4013 din 28 iunie 2001 petentul F.C. a solicitat anularea deciziei nr. 388 din 5 iunie 2001 emisă de SC S. SA Curtea de Argeş şi restituirea în natură a imobilului moară, cu un valţ situat în comuna Tutana Băiculeşti.
În motivarea cererii petentul a arătat că imobilul solicitat a aparţinut autorilor săi C.F. şi F.V., însă la data de 27 iunie 1948, printr-un proces-verbal întocmit în baza Legii nr. 119/1948, s-a dispus trecerea acestuia în proprietatea statului, ulterior fiind preluat de intimată.
Prin Decizia nr. 388/2001 i s-a acordat în mod nejustificat măsuri reparatorii prin echivalent, fiind posibilă restituirea în natură a morii.
Instanţa din oficiu, a dispus introducerea în cauză a Consiliului local al comunei Băiculeşti, ca proprietar prezumat al terenului pe care se află moara.
Prin cererea înregistrată sub nr. 1384 din 28 septembrie 2001, F.C. a formulat plângere împotriva deciziei nr. 5434 din 20 august 2001 emisă de Primăria comunei Băiculeşti prin care i-a fost restituită notificarea adresată pentru restituirea în natură a terenului de 1250 mp şi a morii ţărăneşti cu un valţ aflată pe acesta.
Prin încheierea pronunţată la 22 noiembrie 2001 în dosarul nr. 4013/2001 s-a dispus conexarea cauzelor.
Prin sentinţa civilă nr. 289 din 6 decembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Argeş, s-a admis plângerea formulată de petent împotriva deciziei nr. 388/2001 emisă de SC S. SA Curtea de Argeş, s-a anulat această decizie şi s-a dispus restituirea în natură către petent a morii şi terenului aferent în suprafaţă de 1143 mp situate în comuna Băiculeşti, sat Tutana.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil, întrucât nu erau îndeplinite condiţiile Legii nr. 119/1948, în sensul că moara nu avea cel puţin un valţ dublu şi o capacitate de măcinat de un vagon/24 ore pentru a putea fi naţionalizată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel SC S. SA Curtea de Argeş, Consiliul local al comunei Băiculeşti şi Primăria comunei Băiculeşti.
Prin Decizia civilă nr. 31/A din 29 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-au respins ca nefondate apelurile declarate în cauză.
În motivarea deciziei s-a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi ale art. 8 din HG nr. 614/2001, iar pe de altă parte că apelul Consiliului local şi al Primăriei comunei Băiculeşti este nefondat pentru că prin hotărârea atacată nu s-a dispus obligarea acestora faţă de petent.
Decizia pronunţată în apel atacată cu recurs de către SC S. SA şi Consiliul local şi Primăria Băiculeşti, pe de altă parte.
Recurenţii au susţinut că instanţa de apel a omis să stabilească cui îi revine obligaţia restituirii în raport de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi a notificărilor petentului şi nu s-a pronunţat asupra apărărilor esenţiale referitoare la: incidenţa dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, imposibilitatea restituirii în natură a fostei mori care nu ar mai exista ca urmare a reconstituirii construcţiei şi înlocuirii integrale a utilajelor; stabilirea greşită a obligaţiei de restituire în sarcina SC S. SA, ca urmare a înstrăinării bunului către numitul B.N.
Prin Decizia nr. 5295 din 10 decembrie 2003 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, s-au admis recursurile, s-a casat Decizia civilă nr. 31/A/2002 a Curţii de Apel Piteşti şi s-a dispus trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelurilor.
În motivarea acestei soluţii, Înalta Curte a reţinut că instanţa de apel nu a verificat şi nu a răspuns la motivele explicite cuprinse în cererea de apel a SC S. SA vizând aplicarea greşită a legii şi restabilirea corectă a împrejurărilor de fapt în privinţa calităţii de deţinător la data notificării a altei persoane, a incidenţei sau nu a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 şi a posibilităţii reale de restituire în natură în raport de pretinsa transformare a bunului preluat într-un bun nou.
S-a mai reţinut că, în examinarea apelului declarat de Consiliul local şi Primăria comuna Băiculeşti, instanţa de apel a omis să analizeze faptul că prima instanţă nici nu a examinat şi nu s-ar fi pronunţat asupra plângerii îndreptată împotriva acestor intimate pentru restituirea terenului.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 3116/2004 şi nu au fost administrate probe suplimentare.
Prin Decizia civilă nr. 2347/A din 17 decembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti s-au admis apelurile şi s-a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 289/2001 pronunţată de Tribunalul Argeş, în sensul că s-a anulat Decizia nr. 388 din 5 iunie 2001 emisă de SC S. SA, în partea privitoare la teren şi s-a dispus restituirea acestuia în întindere de 1.143 mp, iar pentru construcţia moară şi instalaţii a fost obligată aceeaşi apelantă-pârâtă să facă propuneri reparatorii în echivalent. S-a respins acţiunea formulată faţă de Consiliul local şi Primăria comunei Băiculeşti.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că imobilul moară şi terenul aferent au fost preluate abuziv prin procesul-verbal nr. 1 din 2 iunie 1948, cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 pct. 50 din Legea nr. 119/1948, pentru că această moară are un singur valţ şi o capacitate de măcinat inferioară condiţiilor impuse prin actul normativ de naţionalizare. Despre teren s-a reţinut că acesta nu a făcut obiectul nici unuia dintre contractele de vânzare încheiate de SC S. SA şi nu a făcut parte din activul patrimoniului acesteia, astfel că în mod corect instanţa de fond a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h), combinat cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Referitor la moara în litigiu, s-a reţinut că aceasta a fost înstrăinată de pârâtă numitului B.N., prin contract de vânzare-cumpărare nr. 2226 din 15 noiembrie 2000, căruia la data înaintării notificării nu-i fusese încă transmisă deplina proprietate întrucât nu se achitase integral preţul. Pe de altă parte, se reţine în motivare, utilajele identificate la moară nu mai sunt aceleaşi cu cele precizate în procesul-verbal întocmit cu ocazia exproprierii şi nici construcţia în sine nu mai este identică cu cea preluată, situaţie faţă de care sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură nemaifiind posibilă, pârâta urmând să facă propuneri reparatorii în echivalent.
În legătură cu apelul comun formulat de intimaţii Consiliul local Băiculeşti şi Primăria comunei Băiculeşti s-a reţinut că este fondat, întrucât petentul a formulat plângere şi împotriva acestora şi cum terenul în litigiu nu se află în posesia acestor pârâţi, nefiind persoane juridice deţinătoare în sensul art. 21 din Legea nr. 10/2001, instanţa de fond trebuia să se pronunţe şi asupra acestei plângeri şi să respingă acţiunea faţă de aceşti pârâţi.
Împotriva deciziei sus-menţionate au declarat recurs toate părţile din cauză.
Recurenta SC S. SA îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţine că nu s-a analizat materialul probator din care rezultă că a cumpărat de la FPS, prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. AS/8 din 18 februarie 2000 toate acţiunile privatizabile care includeau în patrimoniu şi moara Tutana, moară care este reconstruită iar utilajele sunt altele decât cele preluate iniţialin. Referitor la teren, s-a susţinut că nu putea fi dispusă restituirea acestuia în natură întrucât au devenit proprietarii acestuia.
Recursul declarat de Consiliul local şi Primăria comunei Băiculeşti este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 10 C. proc. civ., susţinându-se că instanţa nu s-a pronunţat în mod clar cine restituie terenul şi cui iar pe de altă parte că nu a ţinut cont de actele de proprietate a terenului şi de vânzare cumpărare încheiat între SC S. SA şi B.N.
Recurentul-petent şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi a susţinut că imobilul în cauză a fost preluat în mod abuziv, fără titlu valabil, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) coroborate cu art. 9 din Legea nr. 10/2001 şi nu ale art. 27 şi art. 24 cum s-a reţinut prin decizie.
S-a mai arătat că a solicitat restituirea acestui imobil încă din data de 30 august 1990, astfel că societatea intimată avea cunoştinţă de demersurile sale.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că este fondat numai recursul declarat de recurentul petent, celelalte recursuri fiind nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
După cum au reţinut şi instanţele anterioare, imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv, fără titlu valabil, întrucât nu au fost respectate condiţiile art. 1 pct. 50 din Legea nr. 119/1948 care prevedea expres că se naţionalizează morile cu un valţ pentru grâu şi porumb şi cu o capacitate de minim 10 tone la zi, moara în cauză având doar un valţ şi o capacitate inferioară.
În spiritul Legi nr. 10/2001, în cazul preluării abuzive fără titlu valabil, persoanele foste proprietare îşi păstrează calitatea de proprietari avută la data preluării, astfel că, în aceste situaţii, sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) coroborate cu art. 9 din această lege, şi imobilele în cauză, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.
Faţă de această concluzie, criticile formulate prin motivele de recurs de către recurenta-intimată SC S. SA privitoare la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în varianta în vigoare la data pronunţării deciziei recurate, sunt evident nefondate, impunându-se restituirea în natură a întregului imobil compus din moară şi terenul aferent şi nu măsuri reparatorii în echivalent.
Din acelaşi considerent, nefiind vorba despre un imobil preluat cu titlu valabil, art. 27 din Legea nr. 10/2001 (astfel cum era numerotarea articolului la data pronunţării deciziei atacate) nu este incident în cauză, chiar dacă bunul se află în evidenţa unităţi deţinătoare, privatizate conform cerinţelor legale, vădindu-se nefondate motivele de recurs invocate de SC S. SA privind dobândirea bunurilor în litigiu în baza contractului de privatizare sau de vânzare-cumpărare, la care face referire.
Nu poate fi primită nici critica vizând împrejurarea că moara în litigiu este reconstruită.
Din actele dosarului, nu rezultă că acest imobil a fost transformat astfel încât a devenit unul nou, pentru a atrage aplicabilitatea prevederilor art. 18 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 în vechea reglementare.
Susţinerea că utilajele morii sunt altele decât cele preluate iniţial este excedentară cadrului procesual; petentul nu a cerut restituirea eventualelor utilaje, ci numai a morii cu un valţ naţionalizată abuziv.
Referitor la recursul comun declarat de Consiliul local şi Primăria comunei Băiculeşti, Curtea constată că acesta este lipsit de interes, fiind respinsă acţiunea formulată de reclamant faţă de aceşti pârâţi.
Faţă de toate considerentele expuse, în raport cu prevederile art. 312 şi art. 314 C. proc. civ., urmează a se admite recursul declarat de recurentul-reclamant şi a se modifica în parte Decizia recurată în sensul obligării pârâtei SC S. SA să restituie reclamantului în natură şi construcţia solicitată, menţionând celelalte dispoziţii ale deciziei.
Recursurile declarate de intimaţii-pârâţi urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul F.C., împotriva deciziei civile nr. 2347/A din 17 decembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Modifică Decizia în parte, în sensul că:
Obligă pe pârâta SC S. SA să restituie reclamantului în natură şi construcţia moară, situată în comuna Băiculeşti, sat Tutana, judeţul Argeş.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii SC S. SA, Consiliul Local al Comunei Băiculeşti şi Primăria comunei Băiculeşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1665/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 161/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
