ICCJ. Decizia nr. 1665/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1665
Dosar nr. 12171/1/2005
Nr. vechi 2947/200.
Şedinţa publică din 15 februarie 2006
Deliberând asupra recursurilor de faţă:
Prin notificarea nr. 77 din 2 august 2001 întocmită în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 şi adresată Primăriei municipiului Moreni, judeţul Dâmboviţa, numitul C.D. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii, sub forma despăgubirilor băneşti, pentru imobilul situat în Moreni, judeţul Dâmboviţa, ce a aparţinut unchiului solicitantului, clădirea fiind demolată, iar terenul în suprafaţă de 500 mp pe care era amplasată, a fost atribuit unor terţi în baza Legii nr. 18/1991.
Prin dispoziţia nr. 1061 din 31 martie 2004 Primarul municipiului Moreni, judeţul Dâmboviţa a respins solicitarea formulată pe cale de întâmpinare de C.D. pe motiv că acesta nu şi-a dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul solicitat.
La data de 3 mai 2004 reclamantul C.D. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria municipiului Moreni, Ministerul Finanţelor Publice şi Prefectura judeţului Dâmboviţa pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiei emisă de Primarul municipiului Moreni şi obligarea pârâţilor la măsuri reparatorii, sub forma despăgubirilor băneşti, în valoare de 350.000.000 lei pentru clădire şi 150.000.000 lei pentru teren.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că imobilul din Moreni, judeţul Dâmboviţa, compus din construcţii formate din patru camere şi teren în suprafaţă de 500 mp a fost proprietatea unchiului său, C.N.D., reclamantul fiind unicul său succesor, potrivit certificatului de moştenitor nr. 1823 din 11 decembrie 1990 eliberat de fostul notariat de Stat judeţean Dâmboviţa. Imobilul a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950, clădirea a fost demolată, iar pe teren se află construcţiile unor terţi, aşa cum rezultă din relaţiile primite de la fostul Sfat Popular al oraşului Moreni.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 473 din 14 iulie 2004, a admis acţiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Moreni, a anulat dispoziţia nr. 1061 din 31 martie 2004 şi a constatat că reclamantul este îndreptăţit la plata unor măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Moreni, judeţul Dâmboviţa. A fost obligată pârâta la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Soluţia tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 118 din 26 ianuarie 2005, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâtele Primăria municipiului Moreni şi D.G.F.P. Dâmboviţa.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a menţinut sentinţa tribunalului, în termen legal, au declarat recurs pârâta Primăria municipiului Moreni şi D.G.F.P. Dâmboviţa, în numele pârâtului Ministerul Finanţelor Publice care au invocat, separat, un unic motiv de casare şi anume, greşit s-a admis acţiunea cât timp reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său asupra bunului imobil.
Recursurile nu sunt fondate.
Din înscrisul intitulat „Situaţia imobilelor administrate de I.O.L.L. la data de 1 iulie 1955, anexă model I la ord. 28804/955" act care emană de la fostul Sfat Popular al oraşului Moreni, rezultă că autorului reclamantului C.D. i-a fost naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950 (poziţia nr. 4 din situaţia menţionată) imobilul situat în Moreni, compus din construcţie de 60 mp şi teren în suprafaţă de 500 mp.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive" iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol „în aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar".
Cum din actul emis chiar de antecesoarea recurentei Primăria municipiului Moreni rezultă că lui C.D. i s-a preluat un imobil în baza Decretului nr. 92/1950 şi cum în act este descrisă întinderea dreptului de proprietate şi individualizată persoana de la care s-a preluat bunul, în lipsa unor dovezi contrare, operează prezumţia instituită prin dispoziţiile legale citate în sensul că autorul reclamantului deţinea nemişcătorul sub nume de proprietar, situaţie în care ambele recursuri se privesc ca nefondate şi vor fi respinse în consecinţă.
De altfel, recursul D.G.F.P. Dâmboviţa declarat în numele pârâtului Ministerul Finanţelor Publice poate fi soluţionat şi prin lipsa interesului promovării căii de atac având în vedere că prin hotărârile date în cauză acest pârât nu a fost obligat la nici o prestaţie faţă de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtele D.G.F.P. Dâmboviţa şi Primăria Municipiului Moreni, judeţul Dâmboviţa împotriva deciziei nr. 118 din 26 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1696/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 164/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
