ICCJ. Decizia nr. 1712/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1712
Dosar nr. 16547/200.
Şedinţa de la 4 martie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 8516/2003, la Judecătoria sectorului IV Bucureşti, reclamantul E.G. a chemat în judecată pe pârâta E.I.C. solicitând a se constata că apartamentul nr. 68 din Bucureşti, dobândit în timpul căsătoriei, constituie bunul propriu al celui dintâi, întrucât a avut o contribuţie exclusivă.
Pârâta, prin întâmpinare, a arătat că bunul este comun, cota de participare a foştilor soţi la dobândirea imobilului fiind de câte 50%.
E.N. şi N.E. au formulat cerere de intervenţie solicitând obligarea în solidar a părţilor la restituirea sumei de 38.000 dolari SUA, împrumutată în vederea dobândirii mai multor bunuri, printre care şi imobilul în litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 903 din 17 februarie 2004, Judecătoria sectorului IV Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul E.G. şi pe pârâta E.I.C. şi pe intervenienţii E.N. şi N.E., în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe cu motivarea că în cauză sunt aplicabile art. 17 C. proc. civ. şi art. 36 C. fam.
La rândul său, Judecătoria Sfântu Gheorghe, prin sentinţa civilă nr. 1136 din 21 iunie 2004 pronunţată în dosarul nr. 1352, a declinat la Judecătoria sectorului IV Bucureşti, competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul E.G., pentru constatarea dreptului exclusiv de proprietate asupra unui imobil, dobândit în timpul căsătoriei şi a cererii de intervenţie în interes propriu.
Totodată, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă între cele 2 instanţe a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa regulatorul de competenţă.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
Divorţul părţilor s-a pronunţat la 16 noiembrie 1998 prin sentinţa civilă nr. 3490 de către Judecătoria Sf. Gheorghe.
În cadrul acţiunii de divorţ s-au soluţionat şi cererile accesorii astfel cum sunt ele arătate atât în art. 38 alin. (4) C. fam. cât şi în art. 611 C. proc. civ.
Cererea de partaj a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei poate fi introdusă alături de acţiunea de divorţ şi atunci se judecă în instanţa investită cu cererea principală. În speţă însă, acţiunea de partaj, introdusă după rămânerea definitivă a sentinţei de divorţ nu mai are caracterul unei cereri accesorii ci, este o acţiune principală, de sine stătătoare având ca obiect partajul unui bun imobil. Cererea fiind formulată pe calea acţiunii principale judecata acesteia urmează procedura legală a competenţei instanţei locului unde se află imobilul aşa cum se arată în art. 13 alin. (1) C. proc. civ. competenţă de neînlăturat.
În speţă, imobilul supus partajului se află în Bucureşti, sector 4.
Aşa fiind, în temeiul prevederilor art. 20, Curtea va stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a acţiunii de partaj bunuri comune formulată de E.G. împotriva pârâtei E.I.C. şi a cererii de intervenţie formulată de E.N. şi N.E., în favoarea judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 165/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1713/2005. Civil → |
|---|
