ICCJ. Decizia nr. 165/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 165
Dosar nr. 10699/200.
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 octombrie 1998, C.A., C.F., C.V. şi OG au chemat în judecată, prin acţiune, ulterior modificată, Institutul de Cercetări Muzeale Tulcea, Municipiul Tulcea, prin primar, Consiliul Local Tulcea şi Consiliul judeţean Tulcea pentru revendicarea imobilului compus din construcţii şi curte, situat în Municipiul Tulcea, preluat de stat fără existenţa unui titlu valabil.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 48 din 27 ianuarie 2000 a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată.
După parcurgerea unui prim ciclu în apel şi în recurs, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 85 din 24 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului Consiliul judeţean Tulcea, cu motivarea că titlul statului, fondat pe Decretul nr. 218/1960, modificat prin Decretul nr. 712/1966, nu este valabil, aşa încât, în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998, se impune restituirea bunului în proprietatea reclamanţilor.
Împotriva acestei decizii, pârâtul Consiliul judeţean Tulcea a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a arătat, în esenţă, că soluţia instanţelor de fond a fost dată cu nerespectarea cerinţelor dispoziţiilor art. III din Decretul nr. 218/1960, aşa încât s-ar impune respingerea acţiunii.
Recursul este nefondat.
Potrivit textului art. III din Decretul nr. 218/1960, dreptul la orice acţiune, având ca obiect restituirea în natură sau prin echivalent, a unui bun intrat înainte de data publicării decretului în posesia statului, fie fără nici un titlu, fie în cadrul procedurii prevăzute de Decretul nr. 111/1950, se prescrie prin doi ani socotiţi de la data când a avut loc intrarea în posesie.
Textul instituie un caz de prescripţie extinctivă, aplicabil dacă a avut loc un act de intrare în posesie a statului prin dobândirea a două elemente şi anume: corpus şi omnius sibi habendi. Numai că intrarea în posesie şi producerea efectului de prescripţie cer, în plus, ca posesia să fie utilă, adică neviciată, între altele, prin violenţă morală.
Or, în speţă, preluarea bunului nu s-a făcut prin titlu, ci prin obstrucţionarea proprietarului prin măsuri de autoritate excesivă, transformate în violenţă morală, menţinută până în anul 1989 când a avut loc schimbarea regimului politic. Această situaţie de fapt a însemnat imposibilitatea revendicării bunului de către fostul proprietar, în timpul regimului comunist.
Ca atare, în sensul adevărat al sintagmei din textul art. III al
Decretului nr. 218/1960 şi al cerinţei ca posesia să fie utilă, nu a avut loc o intrare în posesie a statului pentru a putea fi primită apărarea recurentului că acţiunea în revendicare este prescrisă şi că statul a dobândit proprietatea bunului prin titlu valabil.
Aşa fiind, cu temei instanţele de fond au admis acţiunea şi i-au obligat pe pârâţi să le restituie reclamanţilor posesia şi proprietatea imobilului revendicat.
În consecinţă, se impune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Tulcea împotriva deciziei civile nr. 85/Ap din 24 septembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 181/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1712/2005. Civil → |
|---|
