ICCJ. Decizia nr. 1718/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1718
Dosar nr. 27417/1/2005
Nr. vechi 10955/200.
Şedinţa publică din 16 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 60 din 16 februarie 2005 pronunţată de Tribunalul Neamţ a fost admisă în parte contestaţia formulată de contestatorul B.P. în contradictoriu cu intimaţii Primarul comunei Hangu şi C. Hangu prin F. Neamţ au fost anulate procesul-verbal încheiat la 29 martie 2004 şi dispoziţia nr. 461 din 21 octombrie 2004, s-a constatat că dreptul de proprietate asupra terenului ocupat de magazinul sătesc precum şi preluarea abuzivă a terenului au fost dovedite de contestator, a fost obligat primarul comunei Hangu să soluţioneze în fond cererea adresată de contestator prin notificare nr. 69 din 12 noiembrie 2001 s-a respins capătul de cerere privind contestaţia împotriva adresei nr. 295 din 2 august 2004 şi a fost respinsă contestaţia formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, pentru lipsa calităţii procesuale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel intimaţii Primarul comunei Hangu şi F. Neamţ cu motivarea că probele administrate nu fac dovada că B.P. este proprietarul imobilului în litigiu.
Curtea de Apel Bacău, prin sentinţa civilă nr. 469 din 16 iunie 2005 a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanţii-pârâţi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs F. Neamţ, cu motivarea că, pe de o parte, nu are calitate procesuală pasivă, iar, pe de altă parte, nu poate fi obligată la cheltuieli de judecată deoarece, la cerere, a reprezentat C. Hangu în cauză.
Analizând motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat.
Astfel, consideră că recurentul F. Neamţ se legitimează procesual în cauză căci, aşa cum el însuşi susţine, dar şi dovedeşte, a fost reprezentantul legal al C. Hangu, proprietara bunurilor în accepţiunea Decretului nr. 31/1953.
În acest context pârâtul F. Neamţ a fost obligat corect la cheltuieli de judecată, create din culpa sa, în sensul art. 274 C. proc. civ.
De aceea, cum nu subzistă condiţiile prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a fi respins recursul ca nefondat.
Conform art. 274 C. proc. civ. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta F. Neamţ, împotriva deciziei civile nr. 469 din 16 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată în recurs, către intimatul B.P.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1864/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1774/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
